Un departament anti-dezinformare, direct sub control prezidențial
Președintele Nicușor Dan pregătește înființarea unui departament special împotriva dezinformării și fake-news în cadrul Administrației Prezidențiale, structură care va funcționa sub coordonarea sa directă. Decizia ridică semne serioase de întrebare privind concentrarea puterii și delimitarea fragilă dintre combaterea manipulării și controlul discursului public.
Inițiativa apare pe fondul recunoașterii explicite a eșecului instituțiilor statului și al Comisiei Europene de a gestiona fenomenul dezinformării, în special pe rețelele sociale. În locul unei reforme instituționale clare, soluția aleasă este crearea unei noi structuri, centralizate la Cotroceni.
PUTERE DIRECTĂ, RESPONSABILITATE DIFUZĂ
Noul departament va reuni reprezentanți ai instituțiilor cu atribuții în domeniu, însă nu este clar cine îl va conduce, ce competențe exacte va avea și unde se oprește influența sa. Lipsa detaliilor alimentează temerile legate de un mecanism opac, cu potențial de ingerință politică.
Atribuțiile privind sancționarea platformelor online sunt deja împărțite între statele membre și Uniunea Europeană. Cu toate acestea, rezultatele sunt aproape inexistente, exemplul TikTok fiind grăitor: o investigație declanșată în 2024, fără sancțiuni comunicate nici după un an.
DE LA GRUP DE LUCRU LA STRUCTURĂ PERMANENTĂ
Cotroceniul nu este la prima tentativă de acest tip. După alegerile prezidențiale anulate, a funcționat un grup de lucru similar, sub Klaus Iohannis și ulterior Ilie Bolojan. Rezultatele au fost slabe, iar reacția statului la dezinformările sistemice din media și online a rămas, potrivit ONG-urilor, aproape inexistentă.
În loc să corecteze aceste eșecuri, Administrația Prezidențială pare să le instituționalizeze.
CINE DECIDE CE ESTE „DEZINFORMARE”?
Întrebarea esențială rămâne fără răspuns: cine stabilește ce este dezinformare și ce este opinie? În lipsa unor garanții clare, a transparenței și a unui control parlamentar real, noul departament riscă să fie perceput nu ca un apărător al adevărului, ci ca un instrument de control al narațiunii publice.
Sub pretextul luptei cu fake-news-ul, puterea se concentrează din nou la vârf. Iar experiența recentă arată că astfel de mecanisme sunt ușor de deturnat.
