Angajamente europene, realități ignorate
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a anunțat că România mai are doar patru luni până la termenul-limită în care, potrivit angajamentelor asumate la Bruxelles, ar trebui să închidă minele și centralele pe cărbune. Problema este că, în ciuda anilor de avertismente, statul român pare să fi ajuns în criză de timp, fără o strategie clară.
„România mai are patru luni până în momentul în care trebuie să-și închidă atât minele, cât și centralele pe cărbune”, a declarat Ivan, după ședința de Guvern.
Guvernul promite negocieri cu Bruxelles-ul
Ministrul a explicat că așteaptă finalizarea unui studiu intermediar privind impactul acestor închideri asupra securității energetice, pe care urmează să-l prezinte premierului și Comisiei Europene.
„Trebuie să analizăm cum putem opri închiderea acestor mine și să menținem deschise centralele pe cărbune”, a spus Ivan. Declarația ridică însă semne de întrebare: dacă România și-a asumat angajamente clare în fața Uniunii Europene, cum va justifica acum o eventuală prelungire?
Valea Jiului și Gorjul, din nou pe muchie de cuțit
Bogdan Ivan a vorbit și despre o posibilă prelungire a exploatării minereurilor până în 2030, în special în Valea Jiului și județele Hunedoara și Gorj. În paralel, guvernul promite construirea de centrale pe gaz care să preia sarcina de producție.
Criticii avertizează însă că astfel de proiecte nu pot fi realizate peste noapte, iar oamenii din regiuni dependente de minerit riscă să rămână fără locuri de muncă în lipsa unei tranziții reale.
România contra curentului european
Deși Bruxelles-ul cere renunțarea la cărbune pentru reducerea emisiilor de carbon, ministrul Energiei invocă exemplele Germaniei și Poloniei, care au redeschis exploatări miniere. „Dacă aceste state își permit să continue, de ce România ar trebui să închidă totul?”, a punctat Ivan.
Declarația relevă contradicția unei politici energetice românești oscilante: pe de o parte, se promit investiții în energie verde pentru a atrage fonduri europene, iar pe de altă parte, se dorește continuarea extracției de cărbune.
Critica: lipsă de strategie și improvizație
România ajunge din nou în fața unei crize previzibile, fără să fi pregătit o tranziție coerentă. În locul unui plan asumat și realist, apar negocieri de ultim moment și promisiuni vagi.
Întrebarea rămâne: vom continua să ne prefacem că protejăm mediul, în timp ce redeschidem mine, sau vom condamna comunități întregi la șomaj, doar pentru a bifa niște angajamente?
Cert este că, în patru luni, România trebuie să decidă între angajamentele europene și realitatea economică. Iar pentru oamenii din Valea Jiului, Hunedoara sau Gorj, timpul nu mai are răbdare.
