Ministrul de Externe ia partea Kievului fără rezerve, în timp ce România se confruntă cu crize interne
Într-o declarație care a stârnit valuri de reacții în spațiul public, ministrul român de Externe a afirmat clar și fără echivoc că România trebuie să ajute Ucraina să câștige războiul. Mesajul a fost transmis în contextul unei conferințe internaționale, dar a avut rezonanță internă profundă, mai ales în rândul cetățenilor care consideră că interesele naționale românești sunt trecute în plan secund.
„Este în interesul nostru strategic să ajutăm Ucraina să câștige. Asta înseamnă stabilitate în regiune, securitate pentru România și consolidarea valorilor euroatlantice”, a declarat oficialul.
România – aliat sau pion?
Declarația ridică semne serioase de întrebare: ajutăm Ucraina cu ce? Cu bani, cu arme, cu resurse umane? Și, mai ales, cât mai putem susține acest sprijin în condițiile în care economia națională se prăbușește, iar populația este sufocată de scumpiri, taxe și incertitudine?
Tot mai mulți români întreabă: cine ne ajută pe noi?
O politică externă fără consultare publică
Guvernele europene încep să fie prudente în declarații, conștiente de nemulțumirile populației privind prelungirea conflictului. În schimb, România pare să joace fără rezerve pe cartea Kievului, fără să existe o dezbatere reală în Parlament, fără o consultare publică, fără o analiză clară a consecințelor pe termen lung.
Ucraina, tratată ca prioritate absolută. România, trimisă la coadă
În timp ce autoritățile române se declară „solidare cu Ucraina”, în țară:
- Spitalele se închid pe capete din lipsă de finanțare,
- Sistemul de învățământ se zbate între grevă și improvizație,
- Satele din estul României se golesc, lăsate fără infrastructură și sprijin.
În acest context, declarația „Să ajutăm Ucraina să câștige” sună mai degrabă ca o loialitate externă dusă la extrem, în detrimentul nevoilor reale ale propriului popor.
Domnule ministru, când vom auzi: „Să ajutăm România să supraviețuiască”?
