Când USR a anunțat că Elena Lasconi va fi candidatul lor la alegerile prezidențiale, mulți au ridicat din sprâncene. Nu pentru că ar fi fost o surpriză în sine – Lasconi era deja o figură vizibilă în spațiul public, mai ales după ce a câștigat primăria Câmpulung. Surpriza a venit mai degrabă din prăpastia evidentă dintre așteptările impuse de funcția supremă în stat și pregătirea politică, dar mai ales gafele frecvente care au început să devină marca personală a candidatei USR.
Lasconi s-a aruncat în cursa prezidențială cu o energie debordantă, dar fără un plan solid. Un amestec de populism și lipsă de consistență, platforma sa electorală pare să fie mai degrabă o încercare disperată de a atrage atenția, decât o strategie bine fundamentată. Un prim semnal de alarmă l-au tras chiar colegii săi din USR, care au văzut în Lasconi o persoană slab pregătită și fără viziunea necesară pentru a ocupa o poziție atât de importantă.
Habarnismul doamnei Lasconi ne arată lipsa de pregătire! Președinția, o pălărie prea mare!
Recent, șefa reziștilor a confundat impozitul global pe gospodărie cu impozitele pe terenuri și clădiri, nu a știut câte trupe NATO se află în România sau câți bani alocă România pentru Apărare. Cu privire la religie, Elena Lasconi a criticat recent Biserica, dar apare în unele fotografii participând la slujbe, în costum tradițional, stârnind confuzii și controverse, în goana sa de a acapara, convinge cât mai mult electorat, din toate părțile.
„Dacă avem circ, să avem și clovn!”Cu privire la faptul că Elena Lasconi ar fi un candidat de sacrificiu, ea are printre misiuni să îi facă parlamentari pe Clotilde Armand și Cătălin Drulă. Elena Lasconi nu are o școală și o profesie de bază, nu are experiență în administrația publică centrală, în Parlament, Guvern etc., dar încearcă să le împace pe toate, astfel avem o ciorbă marca USR.
De fapt, această habarnism s-a văzut și mai clar în atitudinea sa față de politica externă. Întrebată despre relațiile României cu Turcia, Lasconi a dat un răspuns stupid care sugera că nu are o înțelegere profundă a contextului geopolitic în care se află țara noastră. Lipsa ei de expertiză în domenii cheie, cum ar fi securitatea națională, integrarea europeană sau chiar problemele legate de NATO, subliniază încă o dată faptul că este complet nepregătită pentru cea mai înaltă funcție în stat.
Dar gafele nu se opresc doar la nivelul discursului. Elena Lasconi a reușit să se implice într-un conflict de proporții cu fosta conducere a USR, un conflict care a degenerat în atacuri publice și tensiuni interne. În loc să-și consolideze sprijinul în interiorul partidului și să construiască alianțe strategice, Lasconi a ales să își critice predecesorii, fapt care i-a izolat chiar și pe unii dintre cei mai loiali susținători. Această greșeală strategică majoră a dus la o erodare rapidă a popularității sale, scăzând dramatic în sondaje – un scenariu devastator pentru un candidat care aspiră la Cotroceni.
USR a mizat pe Lasconi în speranța că popularitatea sa locală s-ar putea extinde la nivel național. Însă gafele repetate, incapacitatea de a articula soluții clare și convingătoare și, poate cel mai grav, lipsa de pregătire pentru a înfrunta provocările reale ale funcției prezidențiale, au transformat-o pe Elena Lasconi într-o figură care nu inspiră încredere. În loc să fie un lider de opinie, capabil să răspundă nevoilor complexe ale României, ea a devenit simbolul unui amatorism politic periculos.
USR, un partid care s-a poziționat inițial ca o alternativă serioasă la vechea clasă politică, riscă acum să piardă și mai mult din credibilitate. Iar Lasconi, în loc să fie candidata care aduce schimbarea, rămâne în istorie drept „habarnista” care a ratat o șansă importantă.
