Înainte de 1989 părinții și bunicii noștri au muncit din greu ca să construiască o țară și să nu fie datori către nimeni. În mai puțin de 35 de ani am ajuns una din cele mai îndatorate țări din Europa dar fără a reuși să ducem banii spre investiții în fabrici sau infrastructură.
Mai rău de atât: ne-am îndatorat ca să plătim pensii speciale și pentru a plăti salarii foarte mari către clientela politică din România.
Datoria externă a României a ajuns la aproape 160 de miliarde de euro. Mai mult de două treimi din această datorie a apărut în ultimii 10 ani, adică în mandatele lui Klaus Iohannis.
Datoria externă excesivă poate să submineze stabilitatea economică a unei țări, să creeze dependență față de creditori străini și să limiteze capacitatea guvernului de a aloca resurse pentru dezvoltare și servicii publice esențiale.
O datorie externă mare a unui stat poate duce la pierderea independenței sale economică și financiară, cu riscul ca creditori externi să exercite o influență substanțială asupra deciziilor politice și economice ale țării respective.
Creșterea datoriei externe pentru a acoperi nevoi de consum și importuri pe termen scurt poate fi problematică din mai multe motive:
- Sustenabilitatea datoriei: Dacă o țară acumulează datorie externă fără a avea capacitatea de a o rambursa în viitor, aceasta poate deveni nesustenabilă și să conducă la dificultăți financiare majore. Plățile de dobânzi și rambursarea capitalului pot deveni coplesitoare, ducând la dificultăți financiare serioase.
- Dependența de creditori externi: Creșterea datoriei externe poate duce la o dependență crescută de creditori externi, iar acest lucru poate limita suveranitatea și autonomia economică a țării respective. Creditorii pot impune condiții sau politici care să servească interesele lor, punând presiune asupra politicii interne și economice a statului împrumutat.
- Riscul de criză financiară: Dacă o țară se confruntă cu dificultăți în rambursarea datoriei externe, poate izbucni o criză financiară care să afecteze stabilitatea economică și financiară. Aceasta poate duce la scăderea valorii monedei, inflație și alte probleme economice majore.
- Costuri pe termen lung: Creșterea datoriei externe poate aduce cu sine costuri semnificative pe termen lung, în special din cauza dobânzilor și a rambursărilor de capital. Aceste costuri pot limita resursele disponibile pentru investiții în infrastructură, educație, sănătate și alte sectoare esențiale pentru dezvoltarea pe termen lung.
- Vulnerabilitate la schimbări economice globale: O datorie externă mare poate face o țară mai vulnerabilă la schimbările economice globale, cum ar fi creșterea dobânzilor sau scăderea prețurilor la exporturi. Aceste schimbări pot afecta capacitatea de a rambursa datoria și pot agrava problemele financiare.
În general, este important ca țările să gestioneze cu atenție nivelul datoriei externe și să o folosească cu responsabilitate pentru a asigura dezvoltarea economică durabilă și stabilitatea financiară pe termen lung.
