Eșec major al justiției – Curtea de Apel București a decis începerea judecării lui Ion Iliescu în dosarul Revoluției

Curtea de Apel București a decis începerea judecării lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, în dosarul Revoluției. Decizia nu este definitivă și poate fi contestată în trei zile de la comunicare.

„Dispune începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii Iliescu Ion, Voiculescu Voican Gelu şi gl. (rtr.) Rus Iosif”, se arată în minuta instanței.

Instanța Supremî a decis în februarie să trimită dosarul Revoluției către Curtea de Apel București, pe motiv că ar fi de competența acesteia pentru că în acea perioadă Ion Iliescu nu era președinte al României.

Dosarul Revoluției, eșec major al justiției din România

Parchetul General a anunțat în 3 august 2022 – la aproape 33 de ani de la Revoluție – că a retrimis instanței dosarul Revoluției, în care sunt urmăriți penal pentru infracțiuni contra umanității fostul președinte Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și generalul Iosif Rus, fost șef al Aviației Militare.

• Dosarul Revoluției: Inculpații au făcut parte din conducerea vechiului regim comunist / Constituirea grupului „Iliescu” și instaurarea psihozei securist-teroriste – rechizitoriu
• Dosarul Revoluției: Militarii români s-au luptat între ei cu un dușman inventat, „teroriștii”. Într-o singură noapte, un singur regiment a executat aproape o jumătate de milion de trageri- rechizitoriu

În 21 mai 2021, dosarul Revoluției fusese întors la Parchetul Militar de către instanța supremă, pentru mai multe probleme din rechizitoriu.

Prin rechizitoriul Secției Parchetelor militare din 29 iulie 2022, în dosarul penal intitulat generic „Revoluția română din decembrie 1989” s-a dispus trimiterea în judecată pentru infracțiuni contra umanității a următorilor:

• Ion Iliescu – fost președinte al României
• Gelu Voican Voiculescu – fost viceprim-ministru al Guvernului României și
• Iosif Rus – general (rtr.) – fost șef al Aviației Militare

Dosarul Revoluţiei fusese trimis în instanţă de procurorii militari în luna aprilie 2019, în proces fiind citate peste 5.000 de părţi civile. Procesul a fost blocat mai mult de un an, pentru discutarea unor cereri şi excepţii ridicate de părţile din dosar.

În mai 2021, însă, dosarul Revoluției a fost retrimis Parchetului de către instanța supremă, pentru mai multe probleme din rechizitoriu, iar Parchetul General anunța în august 2022 că au fost „înlăturate neregularitățile” constatate de Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a dispus trimiterea în judecată.

4.544 de dosare penale deschise pentru fapte de la Revoluție. Ce s-a întâmplat cu ele

Parchetul General spunea că începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 pe întreg teritoriul României a fost declanşată, cu intenție, o amplă, sistematică şi deosebit de complexă acţiune militară de inducere în eroare, unică în istoria naţională, care a dus la un număr foarte mare de decese, dar și la rănirea unor persoane, la suferinţe psihice și lipsiri grave de libertate:

• „Revoluţia Română din decembrie 1989 s-a caracterizat printr-o succesiune de justificate proteste populare, revendicări de natură socială şi politică, lupte de stradă, demonstraţii cu caracter de masă, represiuni armate violente, care au debutat la Timişoara în ziua de 16 decembrie 1989, apoi au continuat în Bucureşti şi alte oraşe ale României începând cu după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, culminând cu părăsirea sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR) de către cuplul prezidenţial Ceauşescu Nicolae şi Elena, la data de 22 decembrie 1989 (orele 12.06), moment ce a însemnat pierderea prerogativelor puterii de stat de către aceştia şi sfârşitul dictaturii comuniste în ţara noastră.
• Ulterior, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, pe întregul teritoriu al României, a fost declanşată, cu intenție, o amplă, sistematică şi deosebit de complexă acţiune militară de inducere în eroare, unică în istoria naţională, cauză de survenire a unui număr foarte mare de decese, răniri de persoane, suferinţe psihice, lipsiri grave de libertate.
• Foarte important de subliniat că împrejurările care au dus la survenirea, în decembrie 1989, a numeroaselor decese și răniri de persoane au constituit, în timp, obiectul cercetării în numeroase dosare penale instrumentate de parchetele militare.
• Activitatea de cercetare s-a declanşat chiar în ziua de 22.12.1989, când au fost efectuate primele cercetări în legătură cu decesul ministrului apărării, generalul Vasile Milea.
• Ulterior, urmare situaţiilor complexe generate de evenimentele care s-au succedat în întreaga ţară cu un dinamism fără precedent, activitatea de cercetare a fost extinsă în toate zonele şi localităţile României în care s-a înregistrat uciderea sau rănirea prin împuşcare a unor persoane, respectiv reţinerea unor participanţi la demonstraţiile anticomuniste sau distrugerea în parte sau în totalitate a unor imobile.
• În timp, evenimentele din decembrie 1989 au făcut obiectul cercetarii în 4.544 de dosare penale. În 112 dosare, Secţia Parchetelor Militare şi celelalte parchete militare au dispus trimiterea în judecată a 275 de persoane, din care 25 de generali (10 din cadrul MApN şi 15 din cadrul MI), 114 ofiţeri (32 din cadrul MApN şi 82 din cadrul MI), 13 subofiţeri (8 din cadrul MApN şi 5 din cadrul MI), 36 militari în termen şi 87 civili, în sarcina cărora s-a reţinut că, prin măsurile dispuse sau acţiunile întreprinse, au contribuit la producerea victimelor înregistrate în timpul evenimentelor din Decembrie 1989. Între civilii trimiși în judecată și condamnați sunt foștii membri ai Comitetului Politic Executiv al CC al PCR și foști miniștri.
• Majoritatea persoanelor trimise în judecată au făcut parte din structurile de conducere politice şi militare ale fostului regim, cu privire la care s-a stabilit că au adoptat măsuri sau au acţionat în vederea reprimării demonstraţiilor împotriva regimului comunist şi a dictaturii lui Nicolae Ceauşescu.
• Cele mai sus prezentate reprezintă evidența cu privire la preocuparea Ministerului Public pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor (militari și civili) responsabile de survenirea numeroaselor decese și răniri de persoane în intervalul revoluționar”.

Grupul Iliescu

Ce spun procurorii în rechizitoriu:

• „Această grupare a fost formată atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte.
• Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi DSS), de la nivel mediu până la vârf, dar şi structurilor civile ale statului român.
• Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că acest grup s-a dovedit eficient în demersul său”.

Analiza declarațiilor din dosar arată următoarele:

• a. Este conturat filosovietismul componenţilor grupului dizident.
• b. Componenţii acestui grup, prin funcţiile deţinute, puteau exercita influenţe majore, atât cu caracter militar, cât şi cu caracter civil. Se observă că latura militară era compusă din ofiţeri superiori cu funcţii la vârful ierarhiilor MApN şi DSS, dar şi din ofiţeri ce au deţinut funcţii la nivel mediu. Latura civilă era formată din persoane cu funcţii ce permiteau exercitarea de influenţă asupra tuturor mediilor civile, inclusiv asupra elitelor culturale.
• c. Aripa politică, ce-şi subordona aripa militară, era condusă de Iliescu Ion.
• d. Aripa militară a fost iniţial condusă de generalul Ioniţă Ion (fost ministru al Apărării), iar după moartea acestuia, de generalul Militaru Nicolae care, urma ca începând cu 22 decembrie 1989 să aibă un rol foarte important în desfăşurarea evenimentelor, fiind impus de Iliescu Ion în funcţia de ministru al Apărării.

Din perspectivă istorică se constată că membrii grupului, aflați în viaţă la data de 22 decembrie 1989, s-au organizat rapid şi eficient şi au avut un rol esențial în evoluţia ulterioară a evenimentelor. Cu toţii s-au regăsit şi au conlucrat în locaţiile cheie ale zilei de 22 decmebrie 1989 şi intervalul următor de timp – TVR, fostul CC al PCR, MApN.

La orele 14:25 ale zilei de 22 decembrie 1989, în direct la TVR, cpt. de rang I Dumitrescu (Cico) Emil, în uniformă militară, a transmis următorul mesaj:

• ”Dragi colegi ai promoţiei 1958, vă vorbeşte cel care a fost pentru voi Cico, cel care a venit în marina română împreună cu voi (….) Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg să vină la televiziune. Trebuie tovarăşi să ne organizăm”.

Toţi componenţii „grupului Iliescu” au preluat puterea totală în stat:

• Iliescu Ion a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani.
• Generalii Stănculescu Victor Atanasie şi Militaru Nicolae au deţinut în mod succesiv funcţia de ministru al Apărării.
• Măgureanu Virgil a fost iniţial consilier al preşedintelui Iliescu Ion, iar apoi primul director al principalului serviciu de informaţii al României – SRI.
• Vasile Ionel, a fost numit de Iliescu Ion în funcţia de şef al MStM al Armatei, iar apoi consilier prezidenţial.
• Generalul Kostyal Ştefan şi-a reprimit gradul de general maior după ce a fost degradat în anul 1970 la gradul de soldat ca urmare a colaborării cu serviciile de spionaj sovietice.
• Dumitrescu (Cico) Emil a fost numit în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne şi apoi de consilier de stat la Administraţia Prezidenţială. La scurt timp după preluarea puterii de către CFSN, condus de Iliescu Ion, a fost reactivat un număr important de generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici.
• În mod constant, până în prezent, Iliescu Ion a negat în public sau a bagatelizat existenţa acestui grup pe care, în realitate, aşa cum o arată probatoriul, l-a condus.
• Prin apariţiile publice şi comunicatele de presă ale CFSN s-a dezinformat în sensul că Iliescu Ion şi noua conducere a ţării sunt „emanaţi ai Revoluţiei”. Probatoriul administrat contrazice această susţinere. O astfel de negare nu a mai fost posibilă în faţa persoanelor bine informate în legătură cu trecutul şi angajamentele componenţilor „grupului Iliescu”.

Procurorii mai spun că acest aspect reiese inclusiv prin analiza Stenogramei „Întâlnirii preşedintelui Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu, cu generali şi ofiţeri din organele centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, din ziua de 07.01.1990”:

• „Stenograma surprinde atmosfera tensionată în care s-a desfăşurat întâlnirea, ministrul Apărării fiind vehement contestat de ceilalţi militari prezenţi.
• Ascunderea existenţei, filozofiei şi acţiunilor acestui grup a fost justificată de filosovietismul componenţilor grupului, începând cu Iliescu Ion. Aducerea la cunoştinţa opiniei publice a preexistenţei unui grup civilo-militar pro-sovietic şi care a apărut în primplanul politico-militar al zilelor Revoluţiei, ar fi fost în contrast evident cu dorinţa exprimată de noua putere de a fi percepută ca fiind o reală emanaţie a mişcării revoluţionare din decembrie 1989. Mai mult, o devoalare a adevărului ar fi putut însemna pentru „grupul Iliescu” o periclitare privind preluarea şi păstrarea puterii în stat, dar și legitimarea în fața opiniei publice, fiind cunoscută atitudinea anti-sovietică a majorității opiniei publice din România”.

Ion Iliescu a deţinut și funcţia de şef militar, subordonându-și Consiliul Militar Superior

Procurorii mai notează în rechizitoriu că începând cu data de 22.12.1989 (orele 16:00) și până la data de 30.12.1989, Ion Iliescu, folosindu-se de autoritatea de care dispunea în calitate de lider al noii structuri care preluase puterea politico-militară în stat, de inițiator şi coordonator al comandamentului unic de conducere (organism politico-militar), respectiv de preşedinte al CFSN (care şi-a subordonat întreaga forţă militară a României), prin apariţiile sale la TVR şi comunicatele CFSN, a desfăşurat o activitate sistematică şi generalizată de dezinformare a populaţiei României şi a opiniei publice internaţionale cu privire la existenţa unor forţe contrarevoluţionare securist-teroriste şi necesitatea lichidării acestora, acționând în mod direct şi nemijlocit, la generarea şi amplificarea unei psihoze securist-teroriste, cu scopul de a-şi asigura, în contextul Revoluţiei române, accederea la putere, menţinerea şi consolidarea puterii politice în stat, precum și legitimarea în fața opiniei publice.

• „Inculpatul civil Iliescu Ion a deţinut și funcţia de şef militar, subordonându-și Consiliul Militar Superior și astfel este responsabil penal pentru infracțiunile comise (inducerea în eroare) de militarii cu funcții superioare de comandă, aflați sub autoritatea şi controlul său efective”.

„Intervențiile televizate și comunicatele transmise prin mass-media, ca mecanism de exercitare a puterii de stat:

a. La data de 22 decembrie 1989, pe postul naţional de televiziune (TVR), în direct, aprox. orele 19:00, Ion Iliescu (lider politico-militar), în spatele căruia s-a aflat, stând în picioare, inculpatul civil Gelu-Voican Voiculescu, în calitate de factor decizional CFSN, a afirmat următoarele:

• Aşa cum aţi văzut, ne-am întâlnit în Comitetul Central, am comunicat cu oamenii din piaţă (…) În momentele în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, o grupă din unităţile securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, ascunsă undeva prin subsoluri, în nişte tuneluri care comunicau între sediu şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi când era piaţa plină de lume au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului central unde se aflau oameni de bine care se constituiau în această structură nouă.
• Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolțite care loveşte până şi înainte de moarte (…) şi care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare naţională (…) Vreau să fac apel la cei care se află în faţa sediului Comitetului Central (…) încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici, încă se trage (…) trebuie lichidat acest nucleu de sinucigași (…) În sediu se află gral Guşă şi alţii care vor rezolva situaţia (…)
• Apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul palatului, ca să poată pătrunde armata (…) Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de sinucigași şi de terorişti.

Intervenţia televizată a inculpatului civil Ion Iliescu a fost preluată şi prezentată de Radiodifuziunea Română la nivel naţional, iar analiza acestei intervenţii televizate a relevat mai multe aspecte, reţinându-se, în acest sens, conform procurorilor:

• Ion Iliescu a susținut ideea conform căreia constituirea CFSN a avut loc în acele momente ale zilei de 22 decembrie 1989 (intervalul orar 17:00 – 19:00).
• Contrar acestei afirmații a inculpatului, probatoriul administrat în cauză a demonstrat preexistenţa unui grup din care făcea parte inculpatul civil Iliescu Ion.
• Grupul avea drept scop înlăturarea de la putere a preşedintelui Nicolae Ceauşescu, cu menţinerea României în sfera de influenţă a URSS. Printre obiectivele acestui grup erau impunerea lui Iliescu Ion ca viitor preşedinte al României şi a gl. col.(r.) Militaru Nicolae ca ministru al Apărării, obiective realizate începând cu data de 22 decembrie 1989.
• Ion Iliescu, cu autoritatea de lider politico-militar al noii structuri care preluase puterea politică în stat, a susținut public existenţa unor forţe ale unităţilor de Securitate special pregătite şi loiale fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, care i-ar fi atacat pe revoluţionarii aflaţi în faţa fostului CC al PCR şi pe cei care se aflau în sediul CC, forţe pe care le-a caracterizat ca fiind un „nucleu de bezmetici, sinucigași şi terorişti, care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare naţională”.
• Probatoriul administrat a demonstrat că nu a existat temei pentru o astfel de acuzaţie foarte gravă, care a avut consecințe imediate și tragice la nivelul întregii țări. Nu există probe pentru a concluziona că militarii din fostul DSS i-au atacat pe revoluţionarii din faţa sediului CC al PCR sau pe cei aflaţi în sediu”.