În decembrie 1989 multe lucruri rele s-au întâmplat iar clica care punea stăpânire pe România nu dorea să riște nimic. Totul se desfășura pe baza unui plan bine pus la punct dinainte.
Fuga lui Ceaușescu, mai degrabă izolarea, a dus la un gol de putere ce trebuia repede completat de cine trebuie.
Așa se face că Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Nicolae Militaru și mulți alți comuniști vechi puneau bazele noului organ de conducere a puterii. Așa s-a format Frontul Salvării Naționale – FSN.
Corneliu Coposu se afla în acea clădire, la acel moment, crezând, ca un naiv, că va urma o schimbare reală. Acesta era un cunoscut anticomunist.
Cineva a striga din sală că Coposu este și el prezent și să fie unul din membrii fondatori, dar Ion Iliescu și Silviu Brucan au reacționat prompt și dur: nu.
Silviu Brucan era unul din propagandiștii responsabili de distrugerea PNȚ și trimiterea după gratii, după 1945, a mii de patrioți români. Acum istoria îi punea din nou față în față pe cei doi.
Corneliu Coposu a stat 17 ani în închisorile comuniste, soția sa a murit acolo. Ironia face că în regimul lui Nicolae Ceaușescu el a fost eliberat și i s-a permis dreptul la viață, chiar dacă una măruntă nu era în închisorile comuniste.
Cei care l-au trimis pe el după gratii pregăteau acum noua putere din România iar Corneliu Coposu nu avea dreptul să fie acolo.
Ironia face ca democrația românească să fie prost construită de către oamenii Moscovei, de bolșevici și nu de adevărații luptători împotriva comunismului.
Vedem cu toții ce a ieșit.
