Statutul PSD stipulează că la prezidenţiale candidatul partidului e desemnat de Congres.
Într-o conferinţă de presă de luni, 18 iulie 2022, dedicată Secetei, Marcel Ciolacu, preşedintele PSD, considerînd, probabil, că Seceta e ca şi învinsă, dat fiind că la Agricultură a venit Petre Daea, şi pentru ploaie se roagă la Dumnezeu popii, a ţinut să prezinte pe larg noua iniţiativă a conducerii:
Desemnarea candidatului PSD la prezidenţiale în urma unor alegeri interne.
În astfel de vremi fierbinţi chiar şi la propriu, te-ai aştepta ca iniţiativa de care face atîta caz conducerea PSD, partid de guvernămînt, să vizeze măsuri pentru ca România să treacă, fără să se boţească prea tare, prin furtunile care vor veni mai mult ca sigur.
Iniţiativa lansată de conducerea PSD se referă la alegerile prezidenţiale. Care alegeri se vor petrece abia în iarna lui 2024. Peste doi ani şi ceva. A te ocupa acum de prezidenţiale, în aceste vremuri cînd vorba poetului Nimenea nu ştie pînă mîine/ Ce o să se-ntîmple şi cu noi, mi se pare o transpunere în politică a zicalei cu Baba ( scuzaţi incorectitudinea politică, Seniora, am vrut să scriu) care nu ştiu din ce motive se piaptănă în timp ce lumea moare. Prezidenţialele, dacă Klaus Iohannis ratează jobul la NATO, vor avea loc la termen, adică peste doi ani şi ceva. A te preocupa acum ca partid de guvernămînt de cum va fi ales candidatul tău poate să aparţină Marii Operaţiuni în plină desfăşurare, menită a a abate atenţia de la marele probleme ale guvernării prin lansarea în spaţiul public a unor teme false. E mai mult decît curios, de exemplu, pentru un cetăţean occidental să descopere că în România nu se discută contradictoriu şi pe larg despre taxele şi impozitele puse de Coaliţia PSD-PNL-UDMR pentru a umple cît de cît visteria tot mai goală a ţării, despre asigurarea energiei pentru la iarnă, despre relaţia dintre interesul naţional şi interesele Ucrainei, despre Seceta de proporţii apocaliptice, despre valul de Covid care vine din largul timpului peste noi, ci despre ce-a zis un blogger despre femei, despre isprava unor tineri de a da note femeilor care treceau pe stradă prin faţa lor. Astfel de teme mărunte sînt exagerate dinadins de Sistem pentru a da televiziunilor din Presa operativă justificarea pentru neglijarea marilor teme ale societăţii româneşti de azi.
Iniţiativa lansată de Marcel Ciolacu la Conferinţa de presă de luni, 18 iulie 2022, mi s-a părut a fi o contribuţie a conducerii PSD la Marea Diversiune de abatere a atenţiei. De îndată, televiziunile de ştiri au lăsat baltă spolierea românilor prin noile taxe şi impozite sau chiar problemele pe care le are Zelenski la Kiev cu anturajul, probleme tipice dictatorilor, definiţi înainte de toate ca suspicioşi faţă de trădare, pentru a discuta despre iniţiativa PSD în perspectiva unor alegeri care vor avea loc abia peste doi ani şi ceva.
Acordîndu-i lui Marcel Ciolacu premisa de nevinovăţie, să admitem că iniţiativa lansată de el dă curs unei preocupări a noii conduceri de a democratiza luarea deciziei într-un domeniu în care pînă acum a domnit dictatura Centrului:
Desemnarea candidatului la Preşedinţie.
Marcel Ciolacu ne anunţă că viitorul candidat la prezidenţiale va fi stabilit nu de Congres, ci pe baza unor alegeri interne în partid:
„Viitorul candidat va fi ales de fiecare organizaţie, consilieri municipal, primar, în conferinţă de alegeri în întreaga ţară. Am făcut deja un colectiv de lucru pentru modificarea statului în acest sens. S-a rupt acea cutumă definitiv în care preşedintele partidului era şi candidat. Aş accepta şi oameni din afara partidului, ca să fie o competiţie cât mai deschisă.”
Pentru aceasta – ne-a prevenit Marcel Ciolacu – va avea loc un congres care va modifica Statutul.
Teoretic, desemnarea candidatului se anunţă ca fiind o cale democratică. Stabilirea de către Congres lăsa impresia unei decizii luată de Centru şi impusă în teritoriu. Altfel spus de sus în jos. Acum, dacă ar fi să-l credem pe Marcel Ciolacu, preşedintele PSD, candidatul va fi desemnat de Jos în Sus, de la organizaţia de bază pînă la Congres. Înseamnă asta că membrii de partid şi activiştii vor alege pe cine vor vrea ei fără a fi influenţaţi de Centru?
Nici vorbă.
Experienţa a mai fost făcută în 2014, pentru prezidenţialele din iarnă, cînd Victor Ponta preşedintele PSD a fost desemnat candidat de o parodie de alegeri de jos în sus.
Alegerea de Jos în Sus a fost practicată cu brio în cazul lui Nicolae Ceauşescu. Aşa cum vrea Marcel Ciolacu pentru PSD, Secretarul general al partidului era ales de Jos în Sus, începînd de la organizaţiile de bază.
Îl alegeau pe Nicolae Ceauşescu, fireşte.
În sine formula e una de democratizare a deciziei privind candidatul. Ca toate celelalte partide din România postdecembristă, PSD are prin Statut o întreagă structură menită a asigura democraţia internă. Cu toate acestea, la Congresele PSD preşedintele a fost ales înaintea reuniunii, în cercul strîmt al conducerii. Congresele n-au făcut decît să valideze deciziile luate de un cerc restrîns. Democraţia internă e de faţadă în toate deciziile majore luate de partid. Chiar şi în cazul modificării statutului, de care vorbeşte Marcel Ciolacu, avem de a face cu o decizie luată deja şi impusă Congresului. Marcel Ciolacu n-a spus că supune voinţei Congresului modificarea Statului, ci că respectivul Congres va vota modificarea Statului.
Singurul lucru bun rămîne posibilitatea ca alegerile de jos în sus să fie un bun prilej de campanie electorală mascată pentru cel decis de Centru ca să fie candidatul desemnat de întreaga ţară.
Tot o şmecherie pînă la urmă.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro
