Din păcate, întrucât ritul funerar principal în cazul dacilor era cel de incinerare, specialiştii moderni au la dispoziţie un volum mic de material de cercetare reprezentat de rămășițe umane neafectate de foc, care să îi poată ajuta la efectuara unor analize detaliate cu privire la tipurile de boli specifice zonei la acea vreme și, mai ales, modul în care medicii daci își tratau pacienții. Prin urmare, în acest domeniu ne rămân ca surse de informare cu precădere izvoarele literare lăsate de autorii antici sau diversele supoziții născute în urma analizei listelor de plante medicinale utilizate de daci.
Cele mai multe informații privind cunoștinţele de medicină ale dacilor ne parvin de la autorii greci. Platon, în lucrarea Charmide, îi atribuie lui Socrate unele afirmații despre medicii traci ai lui Zamolxis „care credeau că tot așa cum nu se cuvine să încercăm a vindeca ochii fără a fi vindecat capul, tot așa nu trebuie să tămăduim capul fără a ține seama de trup, cu atât mai mult nu trebuie să încercăm a vindeca trupul fără a încerca să tămăduim sufletul”.
Afecțiunile erau tratate în funcție de specificul și localizarea lor, în acest sens medicii daci utilizând o serie întreagă de leacuri și plante medicinale. Medicul grec Dioscoride (De materia medica, II – IV) reproduce 35 de denumiri de plante medicinale din limba dacă la care Pseudo-Apuleius (în lucrarea Herbarius) mai adaugă 14. Dintre acestea amintim câteva, împreună cu denumirile actuale din limba română: ionitis și sopitis (aconit, curcubețică, omag, omag-veninos, mărul-lupului), anoupsi (bucățel), anuspe (iarba-câmpului), atilia (arierel), azila (arațel), udacila (boroanță), bles (știr), blis/blita (talpa-gâștii), kerkeraphron (ceapa-ciorii), boudalla/boudathla (limba boului), dacina (dedițel), polpoloum/polpoum/polpum (mărar), periborasta (brusture), kourionnekoum (rodul-pământului), absentium/apsenthion/bitumen/bricumum/nitumen/titumen/zired/zonusta/zouoste/zuste (diverse specii de pelin), fithofdedela (fereguță), croustane (crucea-voinicului), dzena/zena (cucută), tutastra (lubeniță/pepene verde), kotiata (meișor roşu), skiara/skiare/skithe (scai/scaiete/scaius), amalusta (milostiva), dieleia/dieleian (măsalar/măselariță), salia (anason), laca (iarbă-grasă), kardama (broscariță), kallipetalon (cinci-degete), dracor (rozmarin), mantia (mur), mizela (cimbrișor).
Continuarea o puteti citi aici
