„POPORUL PLĂTEȘTE DEZMĂȚUL BUGETAR. NE ÎNDREPTĂM SPRE UN DEZASTRU ECONOMIC”
Atacul lansat de Viorica Dăncilă la adresa premierului Ilie Bolojan este unul dintre cele mai dure venite din zona fostei puteri. Fostul prim-ministru acuză direct Guvernul că transferă costurile propriei risipe asupra cetățenilor și avertizează că România intră într-o spirală economică periculoasă, fără precedent după 1989.
Mesajul este clar: românii nu sunt sancționați pentru greșelile lor, ci pentru eșecurile politice ale ultimilor ani. Majorările de TVA, impozitele mai mari pe locuințe și mașini, creșterea accizelor – toate sunt puse de Dăncilă în aceeași ecuație a „dezmățului bugetar” început în 2020 și continuat sub pretextul stabilității politice.
În viziunea fostului premier, Guvernul nu mai guvernează, ci doar taie. Nu există un program de relansare economică, nu există stimulente pentru antreprenori, nu există viziune. Există doar ajustări contabile făcute pe spatele populației. „Au învățat să conjuge verbul a tăia, dar nu știu să conjuge verbul a adăuga”, spune Dăncilă, într-o formulare care sintetizează impasul actual.
Anul 2026 este descris ca unul „foarte greu”, cu impact direct asupra vieții de zi cu zi. Creșterea taxelor va antrena scumpiri în lanț, va reduce consumul și va sufoca mediul privat. În acest context, retorica Guvernului despre „stabilitate” este, în opinia sa, o iluzie periculoasă. Stabilitatea politică nu ține loc de pâine, iar liniștea din coaliție nu ține loc de politici economice.
Dăncilă merge mai departe și pune sub semnul întrebării legitimitatea morală a actualei puteri. Cât mai pot rezista românii sub un Guvern care decide fără a explica și fără a oferi alternative? Răspunsul ei este tăios: Executivul va rezista atât timp cât partidele din coaliție, în special Partidul Social Democrat, vor accepta să gireze aceste măsuri.
Concluzia fostului premier este una sumbră: România trăiește într-o stare de incertitudine totală, iar sub masca „responsabilității fiscale” se profilează un dezastru economic. O criză nu provocată de lipsa resurselor, ci de lipsa de direcție, curaj și respect față de cetățeni.
