Unde sunt vocile furioase din USR, cele care cereau cu spume la gură eliminarea pensiilor speciale? Unde sunt protestele? Declarațiile aprinse? Indignarea morală?
Au dispărut fix în momentul în care USR a pus mâna pe funcții. Azi, partidul tace. Și tăcerea e complice.
Partidul care promitea să dărâme sistemul privilegiilor a ajuns să guverneze cu el. Din opoziție, tunau și fulgerau. Din guvern, înghit în sec și ridică din umeri. Acum, pensiile speciale nu mai sunt o urgență. Nu mai sunt o nedreptate. Sunt doar… tăcere.
Magistrații, parlamentarii, demnitarii de carieră – toți își văd liniștiți de privilegiile lor. Pensii speciale care cresc, se întăresc, se consolidează. Cu sprijinul tăcut al celor care odinioară urlau împotriva lor.
USR s-a transformat. Din partidul reformei, a devenit partidul conformismului. Cu „ai lor” în funcții, nu mai e nevoie de revoluții. Doar de tăcere.
Adevărul e simplu: lupta împotriva pensiilor speciale a fost doar un slogan electoral. O minciună împachetată frumos. Când a venit momentul adevărului, USR a ales să tacă. Iar tăcerea, în fața nedreptății, e tot o formă de vină.
