Cum un partid născut din promisiunea schimbării a ajuns un partener tăcut al sistemului pe care promitea că îl va demola
Uniunea Salvați România s-a născut din furia civică și din nevoia de reformă reală într-o țară măcinată de corupție, nepotism și incompetență politică. A fost văzut ca alternativa curată, vocea oamenilor obișnuiți, răspunsul la ani de abuzuri comise de „ciuma roșie” și de o clasă politică osificată. Însă, în mod paradoxal, tocmai această speranță a fost trădată. Astăzi, USR nu mai este nici salvator, nici reformator – ci un complice tăcut, oportunist și lipsit de viziune.
De la opoziție vocală la oportunism pragmatic
În loc să rămână un bastion al principiilor, USR a ales jocul puterii. A acceptat compromisuri toxice, a intrat în alianțe obscure și a renunțat la vocea care îi diferenția în peisajul politic românesc. Dintr-un partid care contesta corupția și impostura, a devenit un actor blazat, care mimează reforma și tace suspect în fața abuzurilor evidente ale sistemului.
Liderii săi de astăzi – lipsiți de anvergură, dar dornici de funcții – par mai interesați de menținerea în jocul politic decât de idealurile pentru care au fost votați. În loc să demaste derapajele puterii, să construiască alternative și să lupte cu adevărat pentru modernizarea statului, USR preferă acum confortul politicii de salon și liniștea pactelor de culise.
Acolo unde tace USR, sistemul respiră liniștit
Sfidător, USR a refuzat să critice cu adevărat excesele guvernării PSD-PNL. A acceptat reguli impuse de „casta politică” pe care cândva promitea să o răstoarne. Nu a sancționat derapajele economice, presiunile asupra justiției, abuzurile fiscale sau deruta strategică a statului român. Mai grav, acolo unde ar fi trebuit să existe opoziție argumentată și voce puternică, USR a ales tăcerea sau lamentația fără acțiune.
În Parlament, inițiativele lor se pierd în irelevanță, iar în spațiul public par incapabili să genereze un mesaj coerent, cu impact. În loc de idei, avem sloganuri reciclate. În loc de soluții, avem scandaluri sterile și lupte interne.
A trăda încrederea e mai grav decât a nu o câștiga niciodată
Cei care i-au votat sperând într-un viitor mai bun se simt acum abandonați. USR nu a fost victima sistemului – ci a cedat cu bună știință în fața lui. Nu a fost exclus, ci s-a integrat. Nu a fost marginalizat, ci s-a auto-neutralizat.
Dacă mai există în partid oameni cu coloană vertebrală, acum ar fi momentul să rupă tăcerea. Să se dezică de oportunism, de liderii care au compromis misiunea partidului și să refacă legătura cu societatea civilă. Altfel, USR va deveni doar o altă siglă pe lista partidelor care au promis o Românie nouă și au livrat aceleași jocuri vechi.
