USR, partidul dublului standard: Predica pe Facebook, guvernează cu partidul lui Iliescu
De la „fără penali” la „fără demisie”: USR tace, dar rămâne la guvernare
Cu toate tiradele despre „stat eșuat”, „vechea clasă politică” și „mizeria sistemului”, Uniunea Salvați România a ajuns astăzi o piesă integrată perfect în tabloul politic pe care odinioară îl disprețuia. Nu doar că nu mai protestează — dar nici nu mai schițează un gest de ieșire de la guvernare. Dimpotrivă, stă bine înfiptă la masa puterii. Lângă cine? Lângă PSD. Lângă partidul lui Iliescu.
De ce mai stă USR în Guvern?
Aceasta este întrebarea de bun-simț pe care tot mai mulți români și-o pun. De ce mai rămâne USR într-o coaliție cu partide pe care le-a demonizat ani de zile? De ce nu are decența unei demisii clare, măcar în semn de protest față de direcția guvernamentală?
Adevărul dureros este că USR nu mai e alternativa, ci parte din decor.
Critică sistemul, dar beneficiază de el
Sub masca opoziției interne, USR joacă un rol dublu: mimează indignarea pe rețelele sociale, în timp ce își conservă influența politică și accesul la resurse. Este rețeta perfectă: să pară că se opune, dar să rămână acolo unde contează — în structurile de putere.
Cuvinte mari, acțiuni mici
Unde sunt protestele pentru pensiile speciale? Unde este lupta pentru transparentizarea administrației? Unde este vocea care cerea anticipate, reforme radicale, restartul politicii românești?
În locul lor, avem:
- Teatru de opoziție
- Comunicate sterile
- Poze de Facebook
- Un 12% electorat prins într-o iluzie de alternativă
Ce a mai rămas din idealurile USR?
Când un partid care promitea „schimbarea clasei politice” stă comod alături de vechii baroni ai tranziției, nu mai vorbim de o alianță de conjunctură. Vorbim despre un abandon clar al principiilor.
Pentru funcții. Pentru imagine. Pentru putere.
Adevărul gol-goluț
USR nu mai este un partid antisistem. Este un partid de sistem. Cu oameni conectați, cu beneficii asumate, cu reflexe de conservare a scaunului. Nu mai este „vocea celor tineri”. Este ecoul unei generații care a ajuns la putere și a uitat de ce a urcat acolo.
Dacă tot alegeți să rămâneți în Guvern, aveți măcar curajul să o spuneți deschis:
Ați ales funcția în locul consecvenței.
