De la „Jos Iliescu!” la aplauze la catafalc. O clasă politică, aceeași ipocrizie.
În anii în care România încă mai avea nerv civic, glasul piețelor răsuna cu „Jos Iliescu!”, „Fără comuniști!” și „Vrem o țară ca afară!”. Tinerii furioși pe sistemul ticăloșit se strângeau în fața Guvernului și visau la o politică nouă, curată. Așa s-a născut USR. Din revoltă, din speranță și din refuzul de a accepta că Iliescu ar putea fi vreodată reabilitat public.
Ei bine, în 2025, partidul care poza în „altfel de politică” a ajuns să voteze alături de PSD organizarea unor funeralii naționale pentru Ion Iliescu. Da, același Iliescu — omul care a confiscat Revoluția, a chemat minerii în ’90 și a întreținut cea mai toxică versiune a „statului de tranziție”.
USR, parte din sistem. Nu din soluție.
Cei care au fost aleși pentru a înfrunta sistemul îl servesc acum în tăcere. Nicio declarație de protest, nicio abținere simbolică, nicio urmă de decență față de trecut. USR a validat tăcut decizia ca România să-și plece capul în fața unei istorii false — cea care îl prezintă pe Ion Iliescu drept „salvator”, nu ca pe un profitor al haosului post-decembrist.
Acest gest este mai mult decât o rușine: este o trădare de proporții. O trădare a ideii de opoziție, de morală în politică, de consecvență față de propriul electorat.
Aceeași piesă, cu actori diferiți
Funeraliile naționale pentru Iliescu nu sunt despre onoare. Sunt despre rescrierea istoriei și despre consolidarea mitului salvatorului de partid. Iar USR joacă în aceeași piesă cu PSD și PNL. Doar că o face cu o mască pe față.
Se mimează opoziția, dar în spate se negociază liniștea. Se postează declarații virale, dar se votează cum dictează sistemul. Se dă din umeri, dar se încasează salarii și funcții.
Final amar pentru speranța unei generații
USR nu mai este vocea celor din „#rezist”. Nu mai e simbolul unei generații care cerea adevăr, justiție, demnitate. Astăzi, e doar o piesă într-un puzzle vechi, murdar, plin de compromisuri.
Și dacă mai aveți dubii, întrebați-vă:
Ce fel de partid reformist onorează cu steaguri și fanfare exact omul împotriva căruia s-a născut?
