„Hai Liberare!” – Gheorghe Piperea denunță idolul fals de la Bruxelles și complicitatea tăcută a eurodeputaților români
Ziua votului asupra moțiunii de cenzură împotriva Ursulei von der Leyen este, în cuvintele europarlamentarului Gheorghe Piperea, o zi cu declarații goale, dar fără dezbateri reale. Un minut de vot, o tăcere de ani de zile.
Într-o declarație tăioasă, inițiatorul moțiunii condamnă refuzul Ursulei von der Leyen de a oferi explicații privind celebra corespondență SMS cu Albert Bourla, CEO-ul Pfizer – mesajele prin care s-a negociat, în plină pandemie, achiziția netransparentă a unor vaccinuri în valoare de 35 de miliarde de euro. Potrivit lui Piperea, nu doar că președinta Comisiei Europene refuză să respecte o decizie a justiției care i-a cerut clarificări, dar și a deturnat atenția publică, atacând inițiatorul moțiunii cu insulte și acuzații ideologice.
„A fost un discurs jos, plin de minciuni, inclusiv afirmația falsă că toate cele 27 de state membre ar fi știut ce e în contracte. Dacă e așa, de ce nu le-ați făcut publice, doamnă?”, a întrebat retoric Piperea.
Critica sa vizează nu doar Comisia, ci și Parlamentul European în ansamblu, despre care afirmă că nu mai diferă cu nimic de Duma de Stat a Rusiei, unde liderul e aplaudat indiferent de context sau abuzuri. „Unii o mai aplaudă încă în picioare, de parcă ar fi eliberatoarea Europei, nu o figură compromisă politic și moral”, a adăugat el.
Eurodeputatul român atrage atenția asupra complicității tăcute a celor 25 de europarlamentari din PSD, PNL, USR și UDMR, partide pe care le califică drept „cartel politic”, precizând că niciunul dintre aceștia nu a semnat moțiunea de cenzură și că nu vor vota împotriva Ursulei von der Leyen.
„Sunt trimiși la Bruxelles pe post de mobilier. No face, no name, no number. Iar când vine momentul deciziei, preferă să stea deoparte, cu ochii în pământ.”
În încheiere, Gheorghe Piperea reia apelul său lansat pe rețelele de socializare și în discursurile recente: „Hai Liberare!”, un slogan care cere nu doar demisia Ursulei von der Leyen, ci și eliberarea Uniunii Europene de sub dominația birocrației netransparente, a companiilor multinaționale și a unei elite politice tot mai rupte de realitatea cetățenilor.
Rămâne de văzut nu doar rezultatul moțiunii, ci și dacă va exista o ruptură reală în tăcerea convenabilă de la Bruxelles – sau dacă, așa cum spune Piperea, totul va rămâne „un vot de un minut” într-o Europă în care democrația începe să semene periculos de mult cu o piesă de teatru prost jucată.
