România s-a împrumutat în ultimii 3 ani cât nu a făcut-o în ultimii 10 ani, iar banii nu se regăsesc în investiții sau economia țării.
Banii veniți ar fi trebuit să apară undeva în niște conturi, dar ei nu sunt. La BNR rezerva valutară nu a crescut semnificativ, acolo există undeva la puțin peste 40 de miliarde de euro. În conturile comerciale din România sumele au scăzut la aproape 30 de miliarde de euro, nu au crescut.
Dacă aveam această infuzie în termeni reali ar fi trebuit să circule pe la noi peste 100 de miliarde de euro, ori nu se întâmplă acest lucru.
Vorbim de o creștere a datoriei publice cu peste 60 de miliarde de euro. Ca să înțelegeți dimensiunea acesteia: bugetul statului român este de 70 de miliarde de euro și PIB-ul României de puțin peste 250 de miliarde de euro.
Practic este ca și cum statul român nu a încasat din un euro taxe și impozite pe un an ci doar a cheltuit, ceea ce nu este probabil, sau că timp de 4 luni a cheltuit toată economia României fără să încasăm nimic.
Un reactor atomic costă 3,5 miliarde de euro, două reactoare costă 7 miliarde de euro. Din cele 60 de miliarde de euro construiam , așa cum se vede, construiam vreo 16 reactoare într-un an, dar noi vedem că abia am făcut 2 în 32 de ani.
Am încercat să vedem de la ministerul finanțelor unde s-au dus banii, dar fie informația este secretizată, fie suntem trimiși pe niște formulare publice de unde nu ai de unde vedea unde au plecat.
Trebuie înțeles că România nu dispune de forța de muncă necesară de a putea asimila investiții de o așa sumă mare de bani, 60 de miliarde de euro reprezintă o sumă de două ori mai mare decât PNRR.
În realitate ceea ce constatăm este că banii nu sunt în România. De aici înțelegem că fie împrumuturile au fost fictive, adică niciodată nu au ajuns banii aici, fie banii au ajuns, chiar și parțial, dar au dispărut.
