Un PSD-ist vrea taxe mai mari pentru cei cu venituri peste medie. Promite 59 mld. lei pe an și „repararea” inegalităților
Fostul ministru al Muncii, Marius-Constantin Budăi (PSD), susține că impozitarea progresivă ar aduce la buget 59 de miliarde lei anual, mai mult decât „Pachetul 1” și „Pachetul 2” ale Guvernului Bolojan. Într-o postare pe Facebook, el afirmă că modelul ar reduce diferențele dintre veniturile mari și cele mici și ar permite chiar relaxarea altor taxe.
Ce propune Budăi, pe scurt
- Trecerea la impozitare progresivă pentru veniturile peste medie.
- Impact bugetar estimat: 59 mld. lei/an.
- Comparație: Pachetul 1 – 10,75 mld. lei (aug.–dec. 2025) / ~25 mld. lei/an; Pachetul 2 – ar aduce mai puțin decât progresivitatea, spune Budăi.
- Argument politic: „Toate țările dezvoltate din UE aplică progresivitatea; cota unică mărește decalajele.”
„Cu 2 puncte procentuale în plus” la cei peste medie, scad alte biruri
Invocând o analiză EUROMOD pentru Comisia Europeană, Budăi susține că o creștere de 2 pp a impozitului pentru cei cu venituri peste medie ar permite:
- revenirea TVA de la 21% la 19% (după măririle recente),
- scăderea impozitului pe dividende de la 16% la 10%,
- eliminarea CASS la pensiile > 3.000 lei.
Mesajul politic: „plătesc mai mult cei cu venituri mari, scad poverile pentru restul”.
Cât de realistă este nota de plată de 59 mld. lei/an? Întrebările-cheie
- Baza de impozitare:
– Câți contribuabili „peste medie” ar susține grosul veniturilor?
– Ce praguri și trepte propune PSD în concret? - Comportamentul contribuabililor:
– Migrarea către PFA/micro/optimizări sau către dividende poate eroda rapid încasările.
– Fără ANAF digital & control țintit, progresivitatea pe hârtie nu înseamnă bani în Trezorerie. - Pachetul compensator:
– Reducerea TVA, a impozitului pe dividende și eliminarea CASS la unele pensii diminuează veniturile; calculul lui Budăi presupune că suprataxarea veniturilor mari acoperă tot. Unde e modelul detaliat? - Impact pe investiții & capital uman:
– Praguri prost calibrate pot descuraja retenția de personal calificat și investițiile în România, mai ales post-măririle de TVA/accize. - Compatibilitatea și calendarul:
– Modificări majore de structură fiscală cer pregătire tehnică, consultare și vacatio legis. Se poate implementa din 2026 fără haos?
„Progresivă ca în UE”? Da, dar… cu nuanțe
Multe economii mari din UE folosesc impozitare progresivă pe venitul persoanelor fizice, însă:
- au administrații fiscale puternice, sisteme precompletate, raportare în timp real și compliance ridicat;
- pachetele fiscale sunt coerente (trepte, deduceri, plafoane), nu doar o suprataxă punctuală „de urgență”;
- compensează prin politici care nu penalizează capitalul excesiv în raport cu munca, pentru a nu alunga investițiile.
Altfel spus, nu ajunge să copiezi eticheta, trebuie să reproduci și infrastructura fiscală.
Ce ar însemna pentru contribuabili
- Salariații peste medie: impozit mai mare la venit; efectul net depinde de trepte, deduceri și de eventuale compensații (ex. contribuții).
- IMM-uri / antreprenori: ușurare la dividende ar fi un plus, dar dacă impozitarea muncii crește, costul total cu personalul calificat poate urca.
- Pensionari: eliminarea CASS > 3.000 lei ar fi un câștig direct pentru o categorie țintită.
- Consumul: o întoarcere a TVA la 19% ar tempera scumpirile, însă depinde dacă bugetul suportă această relaxare concomitent cu alte reduceri.
Politică versus aritmetică
Budăi livrează un narativ atractiv: „taxăm mai mult vârfurile, scădem presiunea pe toți ceilalți”. Dar fără proiectul de lege, simulări publice pe date ANAF și calendar clar, cifra de 59 mld. lei rămâne o promisiune maximalistă.
În plus, chiar și susținătorii progresivității admit că efectele depind decisiv de administrare: fără lupta reală cu munca la gri, optimizările agresive și evaziunea (unde gap-ul rămâne mare), schema riscă să fie mai mult slogan decât soluție.
Concluzie
Propunerea PSD deschide o dezbatere necesară: cine plătește nota de consolidare și cum protejăm veniturile mici fără a prăbuși investițiile. Dar până la cifre credibile și un proiect coerent, „59 mld. lei/an” rămâne un titlu bun, nu o garanție bugetară. Guvernul Bolojan va invoca, previzibil, stabilitatea fiscală; PSD mizează pe corectitudine socială. Între cele două, contribuabilul are nevoie de transparență, simulări publice și o administrație fiscală capabilă.
