Interpipe a preluat fabrica ArcelorMittal Tubular Products Roman, una dintre cele mai importante unități de producție de țevi din oțel fără sudură din România. Tranzacția, finalizată la 31 martie 2026, marchează un moment critic: industria românească continuă să fie vândută, bucată cu bucată, fără o strategie clară de protecție.
Fabrica din Roman nu este una marginală. În 2024 a raportat o cifră de afaceri de 364.903.216 lei, chiar dacă a înregistrat o pierdere de peste 41,8 milioane lei. Cu 335 de angajați și o istorie începută în 1951, unitatea a fost un pilon industrial, producând țevi utilizate în energie, construcții și sectorul petrolier.
Pentru Interpipe, companie controlată de omul de afaceri Victor Pinchuk, achiziția este prezentată ca o extindere strategică în Uniunea Europeană. Pentru România, însă, întrebarea rămâne: câte active industriale mai sunt de cedat?
Oficial, tranzacția aduce „reziliență în lanțul de aprovizionare” și „diversificare”. În realitate, înseamnă transferul controlului asupra unei capacități industriale către un grup străin. În lipsa unei politici industriale coerente, România devine piață de desfacere și teren de achiziții.
Este un model care se repetă de ani de zile: active construite în decenii sunt preluate rapid, în timp ce statul rămâne spectator. Iar fiecare tranzacție de acest tip ridică aceeași problemă: nu doar cine cumpără, ci mai ales de ce nu mai avem cine să păstreze.
