Într-un gest revoltător, premierul României își cere deschis stăpânii din afară: „Veniți și luați!” E o invitație clară la cedare, o vânzare de țară mascată sub iluzia „investițiilor”. Dar să fim sinceri – când premierul României cheamă francezii să pună mâna pe Hidroelectrica, nu e vorba de dezvoltare, ci de trădare, de o cedare rușinoasă a unei resurse vitale a României.
Oare să fi uitat premierul că Hidroelectrica este a românilor? Că aceste resurse ar trebui să servească independența energetică a țării și nu să umple buzunarele investitorilor străini? Nu, acest act nu poate fi interpretat altfel decât o trădare. Sub masca investițiilor, asistăm de fapt la o ofertă scandaloasă pentru ca Hidroelectrica să devină o marfă pe piața internațională.
România are nevoie de lideri care să lupte pentru suveranitatea economică, nu de guvernanți care se pleacă și dau pe tavă tot ce avem mai de preț. Ce urmează după Hidroelectrica? Un astfel de pas nu face decât să ne condamne la o dependență umilitoare, transformând România într-o colonie modernă, un furnizor ieftin pentru marile puteri europene.
