Iarna lovește din nou nemilos, iar cei mai vulnerabili sunt, ca de obicei, bătrânii. În satele României, unde încălzirea centralizată este doar un vis, oamenii în vârstă stau în case neîncălzite, neputincioși în fața facturilor mari și a prețurilor exorbitante pentru lemne.
Pensia medie abia ajunge pentru mâncare și medicamente, iar multe familii se văd nevoite să renunțe la căldură. „E mai bine să mănânci ceva cald decât să încălzești toată casa,” spun unii pensionari care se străduiesc să facă față frigului. În timp ce ei își strâng pături peste umeri și încearcă să se încălzească lângă un reșou mic, statul tace.
Ajutoarele pentru încălzire promise de autorități sunt insuficiente, iar birocrația face ca mulți dintre cei care au nevoie disperată de ele să rămână fără sprijin. În acest timp, temperaturile continuă să scadă, iar victimele nu întârzie să apară.
Cine răspunde pentru aceste tragedii? Pensionarii nu cer lux, ci doar un trai demn și o iarnă în care să nu fie nevoiți să aleagă între căldură și mâncare. Dar în România, și această cerință pare prea mult.
