Kazahstanul este cel mai mare furnizor de uraniu al lumii, preţurile metalului radioactiv urcând puternic în contextul în care ţara se confruntă cu proteste masive ce constituie cea mai mare ameninţare la adresa conducerii acesteia din decenii.
Kazahstanul este şi o sursă de energie pentru China şi Occident, având în vedere cererea în creştere de petrol şi gaze din viitorul apropiat. Prin prisma importanţei rezervelor sale de petrol, cărbune şi uraniu, ţara joacă un rol semnificativ pe pieţele acestor materii prime, atrăgând în mod egal interesul Rusiei, Chinei şi SUA.
De la câştigarea independenţei în 1991, dezvoltarea Kazahstanului este direct legată de capacitatea de a atrage investitori străini, în special americani, pentru exploatarea câmpurilor de hidrocarburi. Sectorul petrolier şi al gazelor are o importanţă strategică pentru economia kazahă.
Kazahstanul este al doilea mare producător de petrol din CSI după Rusia, iar exporturile sale sunt în principal realizate prin intermediul conductei CPC (Caspian Pipeline Consortium). O parte semnificativă din exporturile ţării tranzitează Italia şi Olanda, fiind dificil de determinat unde ajunge petrolul ţării. Un mic procent din exporturi ajung în China. Dar jumătate din investiţiile Chinei în această ţară sunt în petrol şi gaze. Există, de asemenea, un oleoduct dedicat exportului de petrol kazah către China.
În ceea ce priveşte cărbunele, Kazahstanul este în top 10 mondial din punct de vedere al rezervelor, producţiei şi exporturilor. Aproximativ un sfert din producţie este exportată, majoritatea în Rusia.
