Nicușor Dan nu este președintele ales al românilor. Este produsul unui regim care a anulat alegeri, a ascuns adevărul sub preșul unor așa-zise amenințări externe și a instalat în fruntea statului o marionetă supusă. Fără legitimitate democratică, dar cu binecuvântare din afară. Nu răspunde în fața cetățenilor, ci a celor care l-au validat fără vot, într-un simulacru de democrație. Iar acum, a fost chemat la ordin. La Viena. Ca vasalul perfect.
Austria, țara care a blocat accesul nostru în Schengen, care de ani buni controlează prin interpuși pădurile, băncile și o parte din infrastructura energetică a României, îl invită pe Nicușor Dan nu ca partener, ci ca executant. E vorba de resurse, de bani, de influență. România e din nou tratată ca o colonie, iar „președintele” nostru merge să afle ce mai poate ceda în numele unui popor care n-a avut dreptul să-l aleagă.
Nu e o întâlnire între egali. E un raport de subordonare. Austria nu are nevoie de prietenia României – are nevoie de lemnul ei, de gazele din Marea Neagră, de control pe bănci, de tăcerea autorităților noastre în fața jafului. Iar Nicușor Dan e acolo să garanteze continuitatea. Să liniștească „investitorii strategici” că totul merge conform planului. Că nu vor fi deranjați, că statul român e obedient, că nicio decizie importantă nu se ia fără acordul extern.
România nu mai e condusă, ci administrată. Avem un guvern care îndeplinește comenzi, un parlament redus la decor, o justiție selectivă și un președinte care se comportă ca un funcționar detașat de la Bruxelles. Nimic nu mai e suveran. Nimic nu mai e despre români. Vizita lui Nicușor Dan în Austria este imaginea clară a acestei realități: vasalul merge să-și salute stăpânii și să afle ce trebuie să mai vândă ca să-și păstreze scaunul.
Într-o țară normală, un președinte care nu a fost ales prin vot ar tăcea și ar lucra pentru alegeri corecte. În România, merge în vizite externe, vorbește în numele nostru și pregătește noi cedări. Nu putem accepta ca această tăcere vinovată să devină normă. România merită conducători, nu executanți. Lideri, nu contabili. Patrioți, nu vasali.
