Ciolacu se retrage. Așa spun sursele. Și are dreptate. Omul a tras cât a putut de sforile puterii, dar când tot ce ai în spate e un munte de datorii, un popor furios și niște șefi din umbră care nu mai au încredere în tine, vine un moment când te oprești. Sau ești oprit.
Nu e despre conștiință, nu vă faceți iluzii. Ciolacu nu pleacă pentru că și-a dat seama, brusc, că a adus România în faliment. Nu-l bântuie nici milioanele de români sărăciți, nici firmele îngropate sub taxe. Îl bântuie frica. Frica de ziua în care PSD-ul îl aruncă la coș, frica de anchetele care s-ar putea deschide când nu va mai avea imunitate și protecție. Presiunea e prea mare, iar el nu e genul care să reziste.
Iar dacă mai era nevoie de un punct final la dezastrul său politic, avem anularea ilegală a turului 1 din alegerile prezidențiale din decembrie 2024. O mizerie marca PSD-PNL, un furt de democrație în plină zi, o dovadă că pentru ei votul românilor e doar o hârtie de șters pe mâini. Și poate că exact asta l-a îngropat pe Ciolacu – și-a jucat cartea prea devreme, a crezut că poate controla totul, dar a stârnit o furtună mai mare decât își imagina.
Va pleca? Cel mai probabil, da. Dar nu de tot. Ca orice politician român uns cu toate alifiile, va rămâne pe-aproape, cu ochii pe momentul potrivit pentru o revenire. Însă de data asta, românii au văzut prea mult. Și s-ar putea să nu-l mai aștepte nimeni.
