Într-un scenariu economic tot mai îngrijorător, România pare să devină tot mai mult un loc unde corporațiile străine își pot face jocurile în fața unui stat paralizat de datoriile care continuă să crească. Sub conducerea prim-ministrului Ilie Bolojan și a președintelui Nicușor Dan, o nouă măsură fiscală, aparent menită să protejeze economia românească, nu face decât să faciliteze în continuare jaful organizațional al marilor corporații, lăsând românii cu un gust amar: salarii mici, prețuri mari și un viitor economic nesigur.
O „măsură de protecție” care legitimează jafurile economice
Noua regulă fiscală prevede că orice companie care trimite mai mult de 3% din cifra sa de afaceri către firma-mamă în afaceri externe va fi impozitată cu 16% pe diferență. Teoretic, acest mecanism ar trebui să protejeze economia locală și să limiteze transferurile de profituri către alte țări. În realitate, măsura nu este decât o iluzie de protecție, o hârtie care spală și legalizează furtul economiei naționale.
Corporațiile străine nu au nevoie de lei. Ele vor valuta, iar în lipsa unui control real, valuta pleacă masiv din România. Deși statul ar putea să investească această resursă în proiecte de dezvoltare, capitalul fuge constant, iar datoriile externe ale țării continuă să crească. Astfel, România intră într-un cerc vicios: economia produce, dar capitalul pleacă, iar datoriile cresc exponențial, iar cetățenii rămân cu mult mai puțin decât ar merita.
Complicitatea politică și recunoașterea unui jaf continuu
Dacă în trecut politicienii se jucau de-a protejarea economiei naționale prin promisiuni de acțiuni anti-corupție și măsuri de protecție a capitalului românesc, acum PSD și PNL nu mai ascund nimic. 35 de ani de politici economice favorabile capitalului străin au dus România într-o prăpastie economică, iar guvernele de-a lungul decadelor nu au făcut decât să acceptă tacit acest jaf.
Politicienii români nu sunt doar martori ai acestui proces de devalorizare a economiei, ci complici activi, semnând legi și reglementări favorabile marilor corporații multinaționale. Legea, care se dorește a fi un fel de „protecție” pentru România, nu face decât să legitimeze migrarea capitalului din țară, lăsând în urmă datorii și sărăcie pentru populația locală.
Măsura de protecție sau… un ajutor mascat pentru corporații?
Chiar dacă guvernul ar putea susține că această reglementare va aduce bani la bugetul statului prin impozitarea profiturilor „excesive” trimise în afaceri externe, realitatea este diferită. Corporațiile străine nu sunt interesate de profituri în lei, iar măsura impusă nu le afectează cu adevărat. În schimb, banii pleacă tot către Occident, în timp ce românii sunt lăsați să se descurce cu salariile lor mici și cu prețurile în continuă creștere.
Dacă în trecut guvernele ar fi putut argumenta că măsurile luate aveau o logică economică pentru atragerea investițiilor externe, acum tot mai mulți critici, precum vicepreședintele AUR Marius Lulea, subliniază că România trebuie să își protejeze resursele. „Trebuie interzis total exportul de capital. Cine vrea să facă afaceri în România, să reinvestească aici, nu să scoată profitul și să lase în urmă datorii și sărăcie,” avertizează acesta, ridicând întrebarea legitimă: oare nu este timpul să se pună capăt acestui furt organizat?
Concluzie: O Românie din care pleacă capitalul
Sub conducerea Bolojan și Nicușor Dan, România continuă să se adâncească într-o criză economică tot mai profundă, în care corporațiile străine rămân privilegiate, iar cetățenii sunt condamnați la sărăcie cronică. Măsurile adoptate de guvern nu fac decât să legitimeze ceea ce a devenit deja un sistem de jefuire economică, în timp ce România, suferind din cauza datoriei publice, este lăsată să se zbate într-un cerc vicios din care pare imposibil de ieșit.
România are nevoie de o reformă reală, nu doar de măsuri care ascund realitatea unui sistem economic colonial. Ajunsă într-un punct critic, România trebuie să ia decizia de a proteja capitalul intern, de a încuraja investițiile și creșterea salariilor și nu de a lăsa marile corporații să stoarcă resursele țării.
