Circ național și junglă globală: Comentariul amar care spune tot
„Guvernul României arată ca o trupă de circ cu clovni (mulți nealeși), iar ordinea globală arată ca o junglă.”
O frază rostită de jurnalista Sorina Ruxandra Matei pe pagina sa de Facebook, dar care surprinde cu o exactitate brutală realitatea politică în care trăim. Este o constatare amară, dar lucidă, care merită analizată dincolo de metaforă.
Guvernul – spectacol de prost gust pe bani publici
A numi actualul guvern „o trupă de circ cu clovni” nu mai este o hiperbolă. România este condusă de o coaliție formată în laboratoare de partid, nu în urma unui mandat popular autentic. De fapt, unii miniștri cu portofolii-cheie nici măcar nu au trecut vreodată prin votul cetățenesc. Nume impuse, rotiți între ministere ca într-o ruletă cu bile gri.
Într-un circ, măcar clovnii aduc zâmbete. În guvern, „clovnii” moderni generează haos administrativ, decizii contradictorii, promisiuni rupte de realitate și o lipsă cronică de asumare. Totul cu un aer autosuficient și arogant, de parcă cetățeanul ar trebui să le fie recunoscător că există.
Ordinea globală – o junglă unde supraviețuiesc cei fără reguli
Pe plan extern, „jungla globală” e o descriere din ce în ce mai fidelă. Agresiunea militară a devenit negociabilă. Dreptul internațional e o piesă de decor. Marile puteri nu mai sunt repere morale, ci jucători cinici care își urmăresc propriile interese, în timp ce țările mici sunt puse să aleagă între obediență și izolare.
În această junglă, România pășește ezitant, fără o viziune clară. Politica externă e reactivă, nu strategică. Se adoptă poziții în funcție de ce spune ambasada cutare sau Bruxelles-ul, fără un interes național bine definit. O junglă nu e condusă de principii, ci de instincte. Iar noi, ca țară, părem să nu avem nici unele, nici altele.
Cine sunt cu adevărat „nealeșii” și de ce contează
Atenția ar trebui să cadă pe termenul-cheie: „mulți nealeși”. România a ajuns să fie condusă de personaje care nu dau socoteală electoratului, ci doar șefilor de partid sau unor centre de putere opace. Numiri interimare, tehnocrați de fațadă, oameni plantați de sistem pentru a păstra „controlul discret”. Acest deficit de legitimitate este una dintre cele mai mari amenințări la adresa democrației reale.
Ce preferăm, de fapt?
Întrebarea din finalul comentariului – „Ce preferați?” – e esențială. Preferăm o democrație autentică, sau o iluzie de guvernare între circ și junglă? Preferăm lideri aleși pe bune, sau „tehnocrați” plantați din pix? Preferăm principii, sau supraviețuire într-un sistem care recompensează doar obediența și tăcerea?
Circul politic intern și jungla geopolitică externă nu sunt doar figuri de stil. Sunt două fețe ale aceluiași colaps de leadership. E timpul ca alegătorul român să ceară mai mult decât lozinci și promisiuni. Pentru că, în final, cine nu alege, e ales de alții.
