Sorin Grindeanu, președintele interimar al PSD, a confirmat astăzi, într-o declarație la Palatul Parlamentului, ceea ce mulți economiști și analiști politici sugerau de luni de zile: măsurile fiscale majore, inclusiv reformele cerute de Uniunea Europeană, au fost amânate din motive pur electorale. România a fost, practic, ținută într-un vid de reformă fiscală timp de un an, doar pentru ca partidele de la putere să nu își piardă voturile.
„S-a făcut acest agreement că un an de zile aceste lucruri, după ce trece toată această perioadă electorală, să fie puse pe hold. Asta este realitatea. Cine spune altceva, nu spune adevărul”, a declarat Grindeanu.
Această afirmație confirmă că guvernarea PSD-PNL a sacrificat responsabilitatea fiscală de dragul urnelor. În loc să își asume reforme dificile, dar necesare — cum ar fi combaterea evaziunii, digitalizarea ANAF și lărgirea bazei de impozitare — coaliția a preferat să conserve liniștea aparentă și să evite nemulțumirile populare. Prețul? Un deficit bugetar scăpat de sub control și o presiune din ce în ce mai mare din partea Comisiei Europene.
Reforma fiscală, pusă pe pauză… din interes politic
Declarația liderului PSD este cu atât mai gravă cu cât vine într-un context economic dificil, în care România este deja în procedură de deficit excesiv, iar presiunea asupra finanțelor publice este uriașă. În loc să corecteze derapajele, partidele aflate la guvernare au preferat să mimeze stabilitatea.
„Anumite măsuri fiscale n-au fost dorite de colegi de-ai noștri, altele nu le-am dorit noi. Și atunci s-a făcut acest agreement”, a spus Grindeanu, recunoscând practic un pact politic de blocare a reformelor.
Evaluări și concedieri? Doar după alegeri
Grindeanu a mai declarat că este de acord cu evaluarea funcționarilor publici, dar s-a arătat deranjat de ideea unor concedieri fără o analiză prealabilă. Cu toate acestea, a lăsat să se înțeleagă că epurarea din sectorul bugetar ar putea fi chiar mai drastică decât cele 10% cerute de USR:
„Poate e nevoie de 30%, nu doar 10%. Aceste chestiuni luate așa din pix, fără să faci evaluări… cu ele nu o să fim de acord vreodată”, a spus Grindeanu, încercând totodată să se poziționeze ca un susținător al eficienței.
Cine plătește pentru „anul pierdut”?
Întrebarea care rămâne este simplă: cine plătește pentru acest an pierdut? Pentru amânarea digitalizării ANAF, pentru neîncasarea miliardelor din evaziune fiscală, pentru păstrarea unei birocrații ineficiente și pentru lipsa reformelor structurale cerute de Bruxelles?
Răspunsul e trist: plătesc românii de rând, antreprenorii cinstiți și generațiile viitoare. Totul, pentru ca partidele aflate la guvernare să poată poza în „salvatori” în timpul campaniei electorale.
România nu și-a permis luxul acestui an de stagnare. Iar prețul începe deja să se vadă — în deficit, în inflație, în presiunile externe. Când guvernarea e condusă după interese de partid și nu după interesul național, rezultatele nu întârzie să apară. Din păcate, în sens negativ.
