Dragoș Anastasiu n-a fost doborât de justiție, nici de presă, nici de vreo conspirație ocultă. A fost demolat de însăși creatura pe care a hrănit-o cu bani, ani de-a rândul. A fost strivit de sistemul de stat, acel monstru birocratic și corupt care cere șpagă ca să nu-ți distrugă munca și viața. A plătit ca să reziste. A tăcut ca să-și salveze afacerea. Iar acum, tocmai sistemul care i-a luat banii l-a scuipat ca pe un obiect compromis.
Ce a făcut, de fapt, Anastasiu? A spus adevărul. A recunoscut că a plătit mită lună de lună unei funcționare ANAF, ca să scape de controale abuzive. Asta nu l-a îmbogățit, dar l-a ținut pe linia de plutire. Așa funcționează România: dacă vrei să rămâi în picioare, trebuie să cotizezi. Nu pentru privilegii, ci pentru dreptul de a exista. Asta e taxa de protecție a statului român.
Dar sinceritatea nu i-a fost iertată. Sistemul nu tolerează pe cineva care-i trage masca. L-a folosit cât i-a fost de folos – ca imagine de „antreprenor de succes”, om cu relații, susținător al reformei. Iar când scandalul a izbucnit, a fost sacrificat fără milă. A devenit vinovatul de serviciu. Ca și cum ar fi acționat singur. Ca și cum sistemul n-ar fi știut. Ca și cum nimeni din instituții n-ar fi închis ochii la mita încasată timp de 8 ani.
Condamnarea funcționarei de la ANAF e doar o perdea de fum. Sistemul care a protejat-o, care i-a permis să încaseze zeci de mii de euro de la firme mari și mici, e același care l-a „demascat” pe Anastasiu. Nu pentru că ar vrea să se curețe. Ci pentru că are nevoie de un exemplu, o ofrandă adusă opiniei publice, o piesă de schimb.
Anastasiu a devenit acel om. Un om care, într-o altă țară, poate ar fi fost considerat un avertizor de integritate. Aici, însă, e doar un nume tăiat de pe listă. A fost arătat cu degetul, demis în tăcere, și trimis acasă cu o lecție amară: în România, dacă spui adevărul prea tare, te distruge exact sistemul care te-a obligat să-l încalci.
Este România statului paralel, al dosarelor ținute la sertar, al controlului selectiv, al pedepsei aplicate doar celor care devin incomozi. Iar toți cei care mai cred în reforma venită de la vârful guvernării ar trebui să se uite atent la acest caz. Nu pentru că Anastasiu ar fi un erou. Ci pentru că e doar primul dintre mulți care pot cădea în același mod. Sistemul își devorează propriii susținători. După ce le ia tot.
