Dacă România ar fi trăit într-o epocă în care subminarea economiei naționale era tratată ca infracțiune gravă, cu arestări și anchete rapide, astăzi am fi văzut deja un șir de dubițe albe parcând în fața Guvernului.
Pentru că ceea ce fac Ilie Bolojan, premierul și miniștrii săi nu este doar abuz în serviciu – este autodemolare instituțională.
231 de milioane pierdute. Altele 660 de milioane în aer. Toate din cauza încăpățânării politice
Guvernul României se află în situația grotescă în care pierde miliarde din PNRR pentru că refuză să respecte legea și Constituția.
Nu vor să renunțe la numiri politice în agențiile care trebuie să fie autonome, dar mai grav: sabotează cu bună știință propriile proiecte legislative.
Proiectul privind pensiile magistraților – crucial pentru PNRR – a fost respins de CCR pentru vicii de formă.
Adică nici măcar nu s-a intrat în discuția de fond.
Problema este că Guvernul repetă exact același viciu într-un nou proiect.
CCR a spus clar:
- avizul CSM trebuie solicitat doar după finalizarea consultării publice și a avizării interministeriale
- orice proiect nou trebuie să respecte aceste reguli
Ce a făcut Guvernul?
Fix invers.
Guvernul trimite din nou proiectul la CSM înainte de consultarea publică – sfidare totală față de CCR
Noua variantă a legii a fost trimisă la CSM pe 20.11.2025, cu mult înainte ca Ministerul Muncii să declanșeze transparența publică.
Mai mult: ministerul a „anunțat” retroactiv că proiectul ar fi fost în transparență în perioada 19–24 noiembrie.
A avut loc chiar și o dezbatere publică pe 24 noiembrie, în timp ce proiectul era deja pe masa CSM.
Este ca și cum ai depune contestația după ce ai primit răspunsul.
Este absurd, ilegal și fundamental incompetent.
CCR a spus deja în mai multe decizii că astfel de proceduri sunt neconstituționale.
Iar România riscă un nou eșec.
Sabotaj? Prostie? Sau abuz în serviciu cu prejudiciu de 231 milioane euro?
Codul penal spune clar:
abuzul în serviciu înseamnă încălcarea legii cu bună știință, producând un prejudiciu.
Iar prejudiciul este aici imens și direct cuantificabil.
231 milioane euro + riscul recurent de pierdere a altor 660 milioane.
Asta nu mai este neglijență.
Nu este scăpare.
Nu este ignoranță.
Este sabotarea interesului național prin decizii repetate, conștiente, în pofida deciziilor obligatorii ale Curții Constituționale.
CSM intră și el în zona abuzului: acceptă un proiect prematur, încălcând propriile limite constituționale
CCR a notat explicit că CSM nu poate analiza un proiect înainte ca acesta să fie finalizat de Guvern.
Altfel, preia atribuții ale Executivului.
CSM a încălcat și această regulă constituțională, acceptând un proiect nefinalizat, încă în avizare interministerială.
Instituțiile au ajuns să ceară avize pe proiecte inexistente juridic.
O farsă legislativă în toată regula.
ÎCCJ este obligată să sesizeze CCR – altfel devine complice
Deciziile CCR sunt obligatorii pentru toate instituțiile statului.
Înalta Curte are obligația să intervină.
Dacă nu o face, devine parte la încălcarea Constituției.
Un Guvern care repetă deliberat aceeași ilegalitate nu mai poate fi scuzat: este un act de subminare economică
Când știi că CCR îți va respinge legea, când repeți aceeași schemă ilegală, când pierzi miliarde și tot insiști…
nu mai e prostie.
Nu mai e neglijență.
Este intenția clară de a produce un prejudiciu economic enorm României.
Și da, într-o țară normală, asta s-ar judeca la tribunal sub acuzația de subminare a economiei naționale.
Astăzi, în România, abia dacă putem vorbi despre abuz în serviciu – și și asta este improbabil, pentru că Parchetul General și DNA vor avea șefii numiți politic de președintele Nicușor Dan în 2026.
