Ilie Bolojan, autointitulat premier al echilibrului bugetar, vine cu o veste „călduță” pentru milioane de români: prețurile la încălzire vor crește. Nu spectaculos, spune el, ci „cu câteva procente”. Totuși, în realitate, fiecare procent în plus înseamnă un buzunar mai gol pentru cetățenii care deja plătesc mult pentru un serviciu adesea ineficient.
De la 1 august, TVA-ul pentru termoficare urcă de la 5% la 11%. O creștere de peste dublu, mascată sub expresii politice vagi ca „reașezare”, „ușoară majorare” și „posibilitate de subvenție locală”. Practic, guvernul pasează responsabilitatea către primării, în timp ce încasează liniștit mai mulți bani la buget.
„Este foarte posibil să se întâmple acest lucru”, a declarat Bolojan, ca și cum ar vorbi despre vreme, nu despre o decizie luată chiar de guvernul pe care îl conduce.
Taxe mai mari, servicii la fel de reci
Realitatea este că românii din marile orașe – în special București, Timișoara sau Constanța – se confruntă deja cu probleme cronice în sistemul de termoficare. Țevi sparte, pierderi uriașe și ierni cu calorifere reci sunt mai degrabă regula, nu excepția. Iar în loc să repare sistemul, statul crește nota de plată.
Totul în timp ce autoritățile centrale își spală mâinile: „e treaba primăriilor să subvenționeze”. Practic, Guvernul ia mai mult, iar responsabilitatea cade pe administrațiile locale. Un joc clasic de „mărim taxele, dar nu-i vina noastră”.
România — țara în care plătești mai mult pentru mai puțin
Bolojan a declarat că „dacă e să fim corecți cu românii”, trebuie spus că TVA-ul mai mare înseamnă „o ușoară creștere de preț”. Dar dacă e să fim cu adevărat corecți, ar trebui să spunem și altceva: această majorare lovește în special în pensionari, familii cu copii și români cu venituri modeste, adică tocmai cei care nu-și permit sisteme alternative.
Într-o perioadă în care inflația mușcă din puterea de cumpărare, iar salariile stagnează, fiecare leu în plus la factura de căldură devine un efort real. Mai ales când iarna se apropie și autoritățile par ocupate cu planuri fiscale, nu cu investiții în infrastructură.
