Pentru prima oară în istoria recentă, o voce din România tulbură apele liniștite ale Parlamentului European. Grupul AUR, condus de oameni care nu acceptă umilința națională, a reușit ceea ce mulți considerau imposibil: să strângă semnăturile necesare pentru declanșarea unei moțiuni de cenzură împotriva Comisiei Europene, condusă de Ursula von der Leyen.
Este un act de revoltă într-un sistem îmbălsămat de conformism și complicitate. O Europă dominată de birocrați care nu răspund în fața nimănui, în care alegerile sunt manipulate prin algoritmi, în care contracte de zeci de miliarde sunt ascunse sub preș, în care statele sunt doar decor pentru marile interese financiare.
Comisia Europeană, acuzată de lipsă de transparență, a refuzat să spună adevărul despre înțelegerile cu Big Pharma. A fost prinsă cu mâna în sac, dar în loc de demisie, Ursula a fost repropusă. Nu e acesta definiția unei guvernări toxice? Când eșecul e recompensat, iar întrebările legitime sunt tratate ca un afront?
AUR a ales să rupă tăcerea și să spună ce milioane de europeni gândesc: că actuala conducere a UE s-a rupt de cetățeni, că joacă în alt film, cu alt public și alt regizor. Că în loc să apere libertatea, subminează democrația. În loc să construiască suveranitate economică, impune austeritate și taxe. În loc să apere popoarele, se luptă să le reducă la tăcere.
Acțiunea AUR nu este doar un gest politic. Este un semnal. Un început. Este dovada că România nu mai tace, că românii nu mai acceptă să fie tratați ca vasali într-o Uniune în care deciziile se iau în spatele ușilor închise.
A venit timpul ca Europa să audă și altceva decât aplauze: să audă și protestul. Și dacă acest protest pornește din România, cu atât mai bine. Înseamnă că nu ne-am pierdut demnitatea.
