China este țara cu care avem cel mai mare deficit comercial, acesta fiind de aproximativ 5 miliarde de euro pe an. Acest lucru înseamnă că importăm de acolo multe produse dar nu exportăm aproape nimic. De altfel este firesc: de ce ar avea nevoie China de ceva din România din moment ce ei produc aproape toate lucrurile de care este nevoie pe această lume.
Pe de altă parte înseamnă că România cumpără din China ceea ce nu își permite. Pentru aceste achiziții este nevoie de valută, valuta de obține din importuri. Chinezii nu își doresc lei deoarece leul nu are nici o valoare internațională.
Dar soluții există, acestea trebuie însă să fie implementate de către niște guvernanți care au minime cunoștințe despre jocul economic internațional, ceea ce nu este cazul. Cu siguranță că nu vom reuși să implementăm vreo politică economică reală cu actori precum Nicolae Ciucă sau Marcel Ciolacu.
În primul rând trebuie să identificăm care sunt principalele produse de import din China. Al doilea pas ar fi să încercăm să producem local acele produse chiar dacă ar trebui să folosim ajutor de stat sau fonduri europene. Dacă totuși nu avem tehnologia necesară ea ar trebui căutată pe piața internațională deoarece nu există pe această lume produs care să nu poată fi gândit de nemți sau de către americani.
Mai există și varianta de a ne așeza la masă cu China și să avem o discuție deschisă. Iată, România nu mai are bani de importuri de la voi, ar fi mai bine să veniți în România să deschideți fabrici și de aici să vindeți în toată Europa. Aceste probleme se pot soluționa numai prin dialog căci în caz contrar ne vom trezi cu visteria goală și fără valută.
România exportă în China produse de aproape 1,5 miliarde de euro dar importă produse de aproape 7 miliarde de euro. Practic importăm de patru ori mai mult decât exportăm, ceea ce înseamnă o catastrofă pentru economia României.
