Un nou mecanism financiar lansat de Comisia Europeană, intitulat SAFE, va „împrumuta” statelor membre ale UE până la 150 de miliarde de euro pentru a susține industria de apărare și, mai ales, sprijinul militar pentru Ucraina.
Deși promovat drept o soluție „temporară și de urgență”, SAFE riscă să se transforme într-un nou mecanism de îndatorare colectivă și accelerare a militarizării Europei – cu costuri directe și ascunse, mai ales pentru țările din afara zonei euro, precum România.
Senatul României a salutat rapid inițiativa, semn că autoritățile locale au învățat să spună „da” înainte să întrebe „cât costă” și „ce primim la schimb”. Potrivit Hotărârii publicate în Monitorul Oficial, România se angajează să sprijine prin acest instrument înarmarea Ucrainei, participarea la achiziții comune europene și extinderea industriei de apărare – chiar dacă infrastructura și sănătatea națională abia mai respiră.
Mai puține drumuri, mai multe drone
Sub pretextul „flexibilității bugetare”, SAFE va permite statelor să aloce până la 1,5% din PIB pentru apărare, în următorii patru ani. Aceste sume pot fi cheltuite inclusiv din împrumuturi garantate de Uniune. Practic, statele care abia reușesc să-și țină deficitele sub control vor fi încurajate să se împrumute pentru a cumpăra rachete, drone, sisteme anti-dronă sau „capacități cibernetice”.
Senatul afirmă că România trebuie „să se adapteze rapid” și „să profite de oportunitate”. Însă întrebarea esențială rămâne: cine beneficiază cu adevărat? România sau conglomeratele din industria de armament?
Achiziții fără TVA, dar cu factură politică
Mecanismul SAFE include și o derogare temporară de la regulile de achiziții publice și scutirea de TVA pentru achizițiile comune. În traducere, se elimină orice urmă de transparență și se deschide poarta către contracte directe între guverne și giganți ai industriei militare, fără licitații, fără control democratic, fără criterii reale de eficiență.
Cine va supraveghea aceste achiziții? Cine răspunde dacă România se împrumută pentru armament care nu funcționează sau nu ajunge niciodată pe teren?
Sprijin pentru Ucraina cu prețul propriei stabilități
SAFE este vândut publicului ca un mecanism de solidaritate cu Ucraina. Însă solidaritatea pe datorie este o formă de risc. România, una dintre cele mai vulnerabile economii ale Uniunii, se aruncă într-o spirală de cheltuieli militare în timp ce școlile se închid, spitalele se degradează, iar investițiile publice sunt amânate. Nu întâmplător, aceeași hotărâre admite că „rămâne discutabilă fezabilitatea efectuării primelor plăți în 2025”, din cauza procedurilor birocratice încă neclare.
Mai grav, acest mecanism riscă să creeze o dependență financiară strategică de Bruxelles – o versiune militarizată a Planului de Redresare, dar fără investiții în infrastructură civilă.
România, furnizor de muniție, nu de viziune
În loc să se întrebe dacă prioritățile țării mai includ autostrăzi, educație, securitate alimentară sau reforme în administrație, clasa politică adoptă cu entuziasm orice mecanism european care implică armament. Argumentul că România va fi „integrată” în industria europeană de apărare sună promițător doar la nivel declarativ. În realitate, România va continua să importe arme și know-how, în timp ce marile profituri se vor duce către vestul continentului.
O Europă înarmată pe datorie, o Românie tot mai dependentă
SAFE poate fi o strategie de întărire a capacităților de apărare. Dar pentru România, el seamănă mai degrabă cu un nou mecanism de îndatorare, în care statul plătește pentru armele altora și speră la „colaborări viitoare”. Când toate costurile vor veni la scadență, e posibil ca românii să constate că au fost, din nou, pionii unei agende scrise în afara granițelor.
