România ajunge să se împrumute la dobânzi de 6-7%, în timp ce Franța, membră UE la fel ca noi, plătește sub 2%. Diferența nu este doar de cifre – este de încredere, seriozitate și competență.
În timp ce Parisul are o administrație fiscală riguroasă și politici economice coerente, Bucureștiul jonglează cu pomeni electorale, pensii speciale și promisiuni fără acoperire. Deficitul bugetar a scăpat de sub control, iar datoria publică crește ca o bombă cu ceas.
Guvernele de „tehnocrați pro-europeni” au făcut din România un paria financiar, în care investitorii nu au încredere. Dobânzile mari sunt taxa pe hoție, incompetență și populism. Nicio bancă serioasă nu împrumută ieftin un stat care își schimbă legile peste noapte, care umflă bugetele fictiv și trăiește pe datorie.
În loc să restabilească echilibrul financiar, BNR susține guvernul, tipărind bani pentru a acoperi găurile. Rezultatul? Inflație, scăderea valorii leului, înghețarea investițiilor și sărăcirea populației.
Franța are stabilitate. România are imaginea unui milionar falit care merge cu mașină de lux, dar nu-și poate plăti întreținerea. Iar românii plătesc prețul prin rate uriașe la bancă, salarii erodate și viitor ipotecat.
Până când guvernanții nu înțeleg că încrederea se câștigă prin reforme reale, nu prin PR și lozinci europene, România va rămâne un stat care plătește scump pentru greșelile proprii.
