Ce nu am făcut (și ne costă scump)
- AMEPIP – super-agenția blocată în super-birocrație
330 de milioane de euro au fost suspendate din cauză că România n-a reușit nici măcar să numească șefii la AMEPIP – agenția care ar trebui să monitorizeze companiile de stat. Două încercări de selecție eșuate, iar acum așteptăm o comisie de selecție. Până pe 11 iunie. Sau poate iulie. Vedem. - Companiile energetice – noii șefi, vechile metehne
227 de milioane de euro au fost blocați pentru că Ministerul Energiei n-a reușit să respecte criteriile de transparență la numirea administratorilor. 43 de „aleși pe sprânceană” au fost revocați, dar încă mai sunt companii în care procedura nici n-a început. O lumină la capătul tunelului? Poate… dacă e curentul plătit la timp. - Pensiile speciale – jalonul etern neterminat
231 de milioane de euro sunt în așteptare din cauza reformei pensiilor speciale. Legea avansează, dar prea lent și prea timid: vârsta de pensionare va crește… până în 2045. Iar baza de calcul a rămas la 85% din veniturile nete. Adică reforma e acolo, dar nu prea.
Cererea de plată 4: nivel expert în stres financiar
În timp ce plățile curente sunt blocate, România se pregătește de cererea de plată nr. 4. De la 46 de jaloane se va trece la 95 (!), iar suma cerută urcă de la 2,68 miliarde la 5,7 miliarde euro. Dar totul depinde de cum „negociem” și cât de repede mișcăm reforma fiscală, codul silvic, reorganizarea Romsilva, strategia hidrogenului și o listă întreagă de legi și reglementări.
Marcel Boloș avertizează că dacă nu avem reforma fiscală până în iulie, România riscă penalități de minimum 660 milioane euro. În traducere liberă: nu doar că nu primim banii, dar s-ar putea să trebuiască și să dăm înapoi ceva ce nici n-am primit.
Concluzie: când vine vorba de PNRR, România „se pricepe” – la amânări
De la proceduri ratate și legi întârziate, la un calendar incert și o guvernare care jonglează cu reforme în campanie electorală, România reușește din nou să demonstreze că știm exact cum să pierdem fonduri europene, dar frumos și cu vorbe multe. Și pentru asta, Comisia Europeană ne premiază… cu penalități.
PNRR-ul nu mai e un Plan Național de Redresare, ci un test de anduranță administrativă. Și, din păcate, picăm la fiecare etapă. Cu zâmbetul pe buze.
