România nu a fost condusă. A fost sabotată. Cu mâinile politicienilor locali și cu banii creditorilor globali. În ultimii 10 ani, statul român s-a îndatorat până în gât – aproape 200 de miliarde de euro. Nu din prostie. Din interes. Din trădare.
Nu există niciun spital, nicio autostradă, nicio fabrică națională care să justifice aceste împrumuturi. Valuta a intrat și a ieșit imediat. Prin importuri, prin contracte-căpușă, prin multinaționale. România a fost doar o interfață, un cont de tranzit. Banii au fost aduși aici doar ca să se întoarcă „legal” acolo unde s-a plănuit: în băncile și buzunarele celor care controlează jocul.
Să fim clari: nu e prostie, e plan. România a fost împinsă deliberat în datorii externe pentru ca apoi să fie forțată să vândă ce mai are: pământul, resursele, companiile, și – în final – libertatea. Acesta e modelul. Îl vedem peste tot unde intervine „elita financiară internațională”: îndatorează, destabilizează, apoi colonizează economic.
Cine a girat aceste împrumuturi? De ce am fost lăsați să ne afundăm în datorie fără nicio frână? Pentru că planul era să devenim o colonie modernă – cu drapel, dar fără putere. O țară fără suveranitate economică este o țară moartă.
Băncile internaționale și marile centre de putere financiară știu exact ce fac. Nu te împrumută fără garanții. Iar România a dat garanții: acces la resurse, la piețe, la oameni. Am devenit sclavi cu acte.
Este timpul să ne trezim. Să întrebăm: cine a semnat aceste contracte? Cine a beneficiat? Cine se pregătește să vândă și ce-a mai rămas? Datoria de 200 de miliarde e o cătușă. Dar cătușele se rup.
România nu trebuie să fie următoarea Grecie. România trebuie să fie prima țară care spune: AJUNGE! Ne-am trezit. Și nu mai jucăm după regulile lor.
