În ciuda sancțiunilor și a retoricii puternice împotriva dependenței de resursele rusești, România continuă să se bazeze pe hidrocarburi provenite din Rusia, cu o valoare anuală estimată la 2 miliarde de euro. Deși oficial, guvernul și companiile energetice au anunțat reducerea importurilor directe din Rusia, realitatea este că hidrocarburile rusești continuă să alimenteze economia românească. Diferența constă în intermedierea livrărilor prin terțe părți, care schimbă doar factura, nu și sursa reală a resurselor.
Aceste mecanisme de intermediere permit hidrocarburilor rusești să ajungă în România sub diverse „ambalaje” de proveniență, de multe ori la prețuri mai mari decât înainte de război. Practic, gazul, petrolul și produsele petroliere sunt achiziționate prin filiere din alte țări, care își adaugă propriul profit, în timp ce sursa inițială rămâne aceeași. Această strategie complicată este folosită pentru a evita restricțiile impuse de Uniunea Europeană, dar fără a reduce dependența reală de energia rusă.
În timp ce oficialii se străduiesc să demonstreze că s-au îndepărtat de dependența de Rusia, cetățenii români suportă consecințele financiare. Costurile suplimentare generate de acest sistem complicat de import se reflectă în prețurile la energie, pe care populația le resimte în fiecare factură de gaz sau combustibil.
România se află într-o situație dificilă, în care își declară sprijinul pentru independența energetică și sancțiunile impuse Rusiei, dar continuă să finanțeze indirect aceeași sursă de resurse. Această politică de fațadă riscă să pună sub semnul întrebării angajamentele României în fața Uniunii Europene și să afecteze încrederea cetățenilor în măsurile de securitate energetică.