ROMÂNIA ARE STOCURI DE CRIZĂ… DAR NU ȘTIE EXACT UNDE SUNT
Avem stocuri strategice de carburanți pentru război și criză. Sună bine. Doar că… nu prea sunt la noi.
Doar o mică parte e în depozitele statului, restul sunt „pe la alții” – în depozite private și, surpriză, o bună bucată prin Europa. Unde exact? Nu știm. Dar probabil sunt bine păzite, undeva între „raportări” și „încredere”.
PLANUL DE CRIZĂ: ÎNCEPE RĂZBOIUL, APOI VEDEM DE UNDE ADUCEM MOTORINA
Teoretic, avem stocuri pentru 90 de zile. Practic, dacă izbucnește o criză, primul pas e să ne uităm pe hartă: unde ne ținem combustibilul?
Finlanda? Austria? Portugalia? Surprise box.
Important e că există… pe hârtie.
Până ajung la noi, probabil trece și criza.
STOCURI LA NOI? NU. ÎNCREDERE ÎN RAPORTĂRI? MAXIMĂ.
O parte serioasă din rezerve e gestionată de companii private. Lider detașat: OMV Petrom.
Statul cumpără motorină, plătește, apoi primește… confirmarea că există. Undeva.
Practic, noi avem combustibilul, dar în regim de „îl ține cineva pentru noi”.
Sună sigur. Aproape ca parola „1234”.
REZILIENȚĂ PE STIL ROMÂNESC
Aurul e afară. Gazul îl vom scoate și, probabil, îl vom ține tot „în siguranță”.
Carburanții? La fel.
România pare că a perfecționat un model nou:
nu mai ții resursele acasă, le ții „strategic” la alții și speri că, la nevoie, ți le dau înapoi.
CONCLUZIA CARE NU E CONCLUZIE
Avem stocuri de criză, dar nu sunt în țară.
Avem rezerve, dar nu le controlăm direct.
Avem siguranță… pe bază de promisiune.
Dacă vine o criză reală, planul e simplu:
așteptăm să se termine… ca să putem aduce liniștiți combustibilul înapoi.
Perfect. Dormim bine. Teoretic.
