România dispune de o forță de muncă importantă dar pe care la moment o folosește foarte puțin.
Scopul unei condamnări este acela ca pușcăriașul să se reabiliteze cu șansa reintegrării în societate.
La acest moment românii sunt cei care suportă costurile imense ale detenției și de cele mai multe ori paguba încarcerării este mai mare decât paguba realizată propriu-zis de cel trimis după gratii.
O măsură eficientă ar fi ca statul că realizeze o societate comercială care să includă ca forță de muncă pușcăriașii iar această societate comercială să realizeze diverse lucrări publice.
Mai noi guvernul dorește să trimită după gratii și pe românii care nu își plătesc taxele și impozitele și rămân datori datorită faptului că sunt săraci.
În acest fel pușcăriașii ar putea fi utilizați pentru construcția de școli, grădinițe, spitale sau drumuri.
Societatea românească în acest fel ar câștiga și nu ar pierde sume importante de bani pe așa-zisa reabilitare.
Acest lucru ar ajuta și pușcăriașii, timpul petrecut la muncă trecând mai repede și în contact cu lumea exterioară.
