România anului 1989 avea una dintre cele mai mari flote comerciale din Europa de Est. Peste 300 de nave, peste 6 milioane de tone capacitate de transport, petroliere gigant care aduceau țiței din Orientul Mijlociu, vrachiere și mineraliere care asigurau importurile de materii prime, cargouri și portcontainere care duceau în lume produsele muncii noastre. Totul era integrat: combinatul de la Galați producea tabla navală, șantierele de la Constanța, Mangalia, Galați sau Brăila construiau navele, iar companiile Navrom, Petromin și Romline le operau. România era atunci o putere navală recunoscută și, mai ales, independentă.
Ce a urmat după 1990 este o pagină rușinoasă a istoriei economice. Flota a fost spulberată de corupție și incompetență. Navele au fost vândute pe nimic, contracte dubioase au îngropat Petromin, iar statul a asistat impasibil la dispariția unui atu strategic. Din peste 300 de nave am rămas cu aproape nimic, iar transportul produselor noastre a ajuns pe mâna altora. Portul Constanța a rămas, dar fără flota românească e doar o poartă deschisă pentru alții.
Pierdem nu doar navele, pierdem lanțul economic pe care îl întrețineau: siderurgia, șantierele navale, proiectanții, marinarii, porturile. O flotă nu înseamnă doar vapoare, înseamnă mii de locuri de muncă și miliarde de euro păstrate în țară. Astăzi plătim nave străine pentru a ne transporta mărfurile, în loc să le operăm noi și să încasăm valuta. Este încă o dovadă că România a fost transformată din producător strategic într-o piață de consum dependentă.
Dar lecția nu este pierdută. România poate și trebuie să refacă această industrie. Construcția de nave poate redeveni o ramură principală a economiei naționale, la fel ca agricultura și producția alimentară, pentru că antrenează zeci de alte sectoare și ne conectează direct la fluxurile de comerț internațional. Avem șantiere, avem ingineri, avem porturi. Ne lipsește doar voința politică și curajul de a reconstrui.
Distrugerea flotei românești rămâne un act de trădare economică. Reconstruirea ei ar fi, poate, începutul unei renașteri naționale.
