România a cheltuit peste 3 miliarde de lei pentru sprijinirea refugiaților din Ucraina, potrivit unui document oficial transmis de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE). Banii provin, în mare parte, din fonduri europene nerambursabile – peste 2,6 miliarde de lei – restul fiind contribuție națională.
Cele trei proiecte – „Solidari pentru Ucraina” 1, 2 și 3 – au fost gestionate de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), în baza Ordonanței de Urgență nr. 113/2022. Ele au presupus acoperirea cheltuielilor de bază pentru refugiați, printr-un cost unitar de 100 de euro/săptămână/persoană, timp de cel mult 26 de săptămâni.
Sume uriașe, controale minime
Proiectele au fost derulate în regim de urgență, fără ca opinia publică să aibă acces la detalii despre beneficiari, verificări sau eventuale nereguli. În contextul în care MIPE este deja vizat de acuzații grave de haos financiar, creanțe fictive, echipamente IT nefolosite și debitori fantomă (după cum arată un raport din mai 2025), lipsa unui control riguros ridică serioase semne de întrebare.
Cui folosește generozitatea românească?
În timp ce zeci de mii de români trăiesc la limita sărăciei și spitalele se închid din lipsă de fonduri, România plătește din bugetul național sume colosale pentru criza refugiaților. Chiar dacă o parte a banilor vin din finanțări europene, cheltuielile logistice, aparatul birocratic și riscurile de fraudă cad în sarcina contribuabililor români.
MIPE precizează că sumele vizează doar Programul Operațional Capital Uman 2014–2020, iar alte fonduri externe au fost folosite în paralel. Cât de eficient au fost gestionați acești bani? Cine a verificat destinația și utilizarea lor? Ce s-a întâmplat cu restul proiectelor? Până acum, răspunsurile lipsesc.
România a fost solidară. Întrebarea este: cine a fost corect în gestionarea acestei solidarități?
