România se mândrea cu o industrie auto proprie, capabilă să producă camioane, autoturisme de teren și tractoare. Branduri precum Roman Brașov, ARO Câmpulung și Tractorul Brașov nu erau doar simboluri naționale, ci și produse de export, livrate în zeci de țări de pe patru continente.
După 1989, toate aceste branduri au fost distruse sistematic, prin privatizări frauduloase, neglijență politică și interese străine ostile.
Roman Brașov – camioanele românești care mergeau până în Pakistan
Uzina Roman (fosta Steagul Roșu) producea camioane de mare tonaj, autobuze, șasiuri și componente auto. Avea colaborări tehnologice cu firme germane, franceze și italiene. Camioanele Roman circulau în Irak, Egipt, China, America Latină și Pakistan. În anii ’80, producea peste 20.000 de unități pe an.
Ce s-a întâmplat:
După 1990, uzina a fost lăsată în voia sorții. Privatizări eșuate, datorii acumulate, lipsă de investiții. În 2014, Roman Brașov era în faliment tehnic. Au fost încercări timide de relansare, dar fără sprijin guvernamental real.
ARO Câmpulung – mașina de teren românească adorată în SUA
ARO a fost fondată în 1957 și a devenit celebră prin mașinile de teren 4×4. Modelele ARO (240, 243, 10, 320) erau folosite de armată, poliție, ferme și chiar în expediții internaționale. ARO a exportat în 110 țări, inclusiv în SUA, sub branduri precum Cross Lander. Avea o rețea de dealeri în Europa, America Latină și Orientul Mijlociu.
Ce s-a întâmplat:
În 2003, ARO a fost vândută firmei Cross Lander din SUA, pentru doar 150.000 USD, o sumă ridicolă pentru un brand de talie internațională. Noul proprietar, John Perez, a vândut din start 68% din acțiuni și nu a investit nimic în producție. Fabrica a fost închisă, angajații concediați, iar patrimoniul – vândut la fier vechi. În 2006, compania a fost lichidată complet.
Tractorul Brașov – motorul agriculturii românești
Uzina Tractorul producea tractoare din 1925. În perioada comunistă, devenise una dintre cele mai mari fabrici din Europa de Est. Produceau între 50.000 și 60.000 de tractoare anual, exportate în peste 80 de țări. Era una dintre puținele fabrici integrate vertical: totul se producea intern – de la piese la caroserii și motoare.
Ce s-a întâmplat:
În 2004, uzina a fost vândută către Landini Italia, pentru o sumă infimă. În doar câțiva ani, producția a fost oprită, muncitorii dați afară, iar halele au fost demolate. În locul colosului industrial a apărut… un mall (Coresi Shopping Resort).
Consecințele dezastrului industrial
România a pierdut zeci de mii de locuri de muncă stabile. Țara a devenit dependentă de importuri de utilaje și mașini agricole. Know-how-ul industrial și școlile profesionale care alimentau aceste uzine au fost distruse.
Orașe întregi precum Brașov și Câmpulung au trecut prin crize sociale și economice severe.
Trădarea economică a unei țări care își făcea singură mașinile.
Distrugerea Roman, ARO și Tractorul nu a fost o întâmplare. A fost rezultatul unui proces organizat de delapidare a avuției naționale, sprijinit de o clasă politică nepăsătoare sau complice. În loc să fie retehnologizate și protejate, aceste branduri au fost vândute pe nimic, distruse și date uitării.
România producea cândva tot ce avea nevoie. Astăzi importă tot, inclusiv tractoare de zeci de ori mai scumpe decât cele pe care le producea cândva singură.
