Când un om care flutură un steag ajunge să fie arestat, înseamnă că statul a declarat război propriei libertăți. Reținerea preventivă a Stegarului DAC nu este un accident. Este parte dintr-un mecanism de suprimare a vocilor incomode. Seamănă izbitor cu ceea ce vedem în regimurile autoritare: cine critică, cine iese din rând, este redus la tăcere.
Nu contează că protestul a fost pașnic. Nu contează că omul nu a făcut altceva decât să existe ca simbol al curajului civic. Statul se teme. Nu de violență, ci de idei. Nu de proteste masive, ci de începuturi. De cei care aprind scânteia.
Așa începe dictatura: cu o reținere. Apoi alta. Cu un dosar. Cu o tăcere impusă prin exemplu. Nu te leagă pentru ce ai făcut, ci pentru ce reprezinți. Pentru că ești viu într-o societate pe care o vor amorțită.
România nu mai are voie să închidă ochii. Ceea ce i se întâmplă astăzi Stegarului DAC ni se poate întâmpla tuturor. Iar dacă acceptăm asta, dacă devenim spectatori tăcuți, nu mai suntem o națiune — suntem o turmă. Cu granițe, cu steag, dar fără libertate.
