
Într-o Românie în care votul popular este din ce în ce mai golit de sens, șeful Curții Constituționale, Marian Enache, primește acum recompensa supremă a sistemului pe care îl servește: o pensie specială. O pensie plătită din buzunarele celor cărora tocmai le-a fost anulat votul.
Decizia CCR de a anula alegerile prezidențiale din 2024, în pofida unui vot majoritar și a presiunii publice uriașe, a fost o lovitură directă dată democrației. Iar omul care a girat această decizie de la cel mai înalt nivel juridic este acum scos pe ușa din față, cu toate onorurile și cu un privilegiu rușinos: o pensie specială de zeci de mii de lei lunar.
Cine plătește pentru deciziile lui Marian Enache? Tu. Eu. Noi.
În timp ce milioane de români trăiesc din salarii de subzistență, iar pensiile obișnuite abia acoperă cheltuielile de bază, judecători ca Marian Enache își asigură bătrânețea în lux. Nu pe merit, ci pe tăcere și complicitate. Nu pentru că au apărat legea, ci pentru că au protejat status-quo-ul politic.
Culmea cinismului? Decizia de invalidare a alegerilor, o premieră periculoasă în istoria post-decembristă, a fost luată în numele „corectitudinii constituționale”. Dar nu a fost nimeni tras la răspundere pentru turismul electoral, pentru presiunea pe justiție sau pentru ingerințele externe semnalate de presă. Totul s-a încheiat cu un comunicat sec și o ieșire liniștită din scenă.
Pensie specială pentru complicitate
Marian Enache nu este un erou al dreptății. Este, mai degrabă, simbolul unei caste privilegiate care își închide cercul în jurul puterii și al banilor publici. Pensia sa specială nu este altceva decât o recompensă politică mascată, o mulțumire tăcută din partea celor care s-au temut de rezultatul real al urnelor.
România reală nu își mai permite acest lux. Nu își mai permite pensii speciale pentru cei care au tăcut când trebuiau să strige, și au executat când trebuiau să reziste.
Justiția cu două viteze – una pentru popor, alta pentru Marian Enache
În timp ce pensionarii obișnuiți așteaptă recalculări și suportă umilințe lunare, Marian Enache se retrage liniștit, cu un cont consistent, sub protecția tăcerii instituționale. O pensie specială nu șterge o decizie rușinoasă. Dimpotrivă, o transformă într-un act de răsplată pentru obediență.
Cât timp vom mai accepta asta?