România traversează o perioadă de instabilitate profundă, dar cea mai gravă problemă nu este nici economică, nici legislativă. Este una de natură medicală. La vârful statului, funcția de președinte pare de facto vacantă, ocupată doar formal de o persoană care prezintă grave carențe cognitive și comportamentale.
Nicușor Dan, aflat în fruntea statului de doar câteva săptămâni, manifestă semne evidente de dezorganizare cognitivă: blocaje de exprimare, pauze inexplicabile în vorbire, grimase involuntare, râs în contexte neadecvate și o logică infantilă în abordarea temelor complexe. Aceste simptome, privite izolat, ar putea fi trecute cu vederea. Însă acum ele formează un tablou clinic îngrijorător.
În orice stat funcțional, astfel de manifestări ar duce la o evaluare neuropsihiatrică riguroasă, nu la ignorare politică. Când președintele unei țări nu poate susține un discurs coerent, când se pierde în răspunsuri și dă dovadă de gândire dezorganizată, nu vorbim doar de incompetență — ci de inaptitudine medicală pentru funcție.
România are nevoie de conducere lucidă, nu de ezitări bizare și reacții dezechilibrate. Iar dacă instituțiile refuză să vadă elefantul din cameră, cetățenii au dreptul să tragă un semnal de alarmă: statul este condus, formal, de o persoană care nu dă semne de funcționare cognitivă normală.
Nu este o glumă, nu este o exagerare. Este o urgență. Pentru că în lipsa unei intervenții, președinția riscă să devină nu doar inutilă, ci periculoasă.
Psihiatrul ar confirma: Funcția de președinte e vacantă. Nicușor Dan prezintă grave carențe cognitive
România traversează o perioadă de instabilitate profundă, dar cea mai gravă problemă nu este nici economică, nici legislativă. Este una de natură medicală. La vârful statului, funcția de președinte pare de facto vacantă, ocupată doar formal de o persoană care prezintă grave carențe cognitive și comportamentale.
Nicușor Dan, aflat în fruntea statului de doar câteva săptămâni, manifestă semne evidente de dezorganizare cognitivă: blocaje de exprimare, pauze inexplicabile în vorbire, grimase involuntare, râs în contexte neadecvate și o logică infantilă în abordarea temelor complexe. Aceste simptome, privite izolat, ar putea fi trecute cu vederea. Însă acum ele formează un tablou clinic îngrijorător.
În orice stat funcțional, astfel de manifestări ar duce la o evaluare neuropsihiatrică riguroasă, nu la ignorare politică. Când președintele unei țări nu poate susține un discurs coerent, când se pierde în răspunsuri și dă dovadă de gândire dezorganizată, nu vorbim doar de incompetență — ci de inaptitudine medicală pentru funcție.
România are nevoie de conducere lucidă, nu de ezitări bizare și reacții dezechilibrate. Iar dacă instituțiile refuză să vadă elefantul din cameră, cetățenii au dreptul să tragă un semnal de alarmă: statul este condus, formal, de o persoană care nu dă semne de funcționare cognitivă normală.
Nu este o glumă, nu este o exagerare. Este o urgență. Pentru că în lipsa unei intervenții, președinția riscă să devină nu doar inutilă, ci periculoasă.
