Propaganda este folosită încă de câteva secole, însă o amploare importantă a avut-o începând cu primul război mondial și a fost alimentată de necesitatea recrutării soldaților în armată, creșterea moralului celor de acasă, care așteptau cu sufletul la gură noutăți de pe front, ulterior un rol important fiind încercările de a demoraliza inamicul și chiar de a-l convinge să se predea.
De cele mai multe ori, propaganda constă în răspândirea știrilor denaturate sau chiar inventate, cu scopul de a mobiliza o națiune, de a-i crește moralul, de a crește încrederea în conducători și în măsurile luate de aceștia, astfel încât poporul să lupte până la sfârșit pentru scopul propus.
La începutul primului război mondial, în unele state s-a instaurat cenzura pentru fotografi și jurnaliști, astfel încât tot ce apărea în presă trebuia să fie mai întâi verificat de către o comisie de cenzură: publicul trebuia să cunoască doar informațiile care corespundeau cu planul de propagandă impus, acestea trebuind să se „plieze” pe ideologia patriotică. Propaganda în Germania s-a axat în special pe fotografie și film, în schimb în Franța și România, mai mult pe pictură și desen. Pentru a transmite imagini de pe front, era de preferat ca fotografiile să fie realizate după un scenariu acceptat, astfel încât să scoată în evidență vitejia armatei, echipamentul complet și curat și în general, condițiile bune de pe front, oferite armatei.
Alte modalități prin care s-a realizat propaganda de război sunt: film documentar, muzică patriotică, poezie, caricatură, fluturași tipăriți, articole de ziar, discursuri publice ale oficialităților.
În timpul desfășurării războiului, s-a realizat propagandă prin prezentarea unor atrocități (imagini cu proprii soldați mutilați, schingiuiți, etc. de către inamici), aceasta pentru a convinge populația și pe proprii soldați de necesitatea continuării războiului și oprirea acestor acte inumane, chiar pedepsirea inamicului prin luptă, ca o datorie fata de patrie.
Afișele de recrutare adesea aveau incluse texte de tipul „Țară are nevoie de tine”, accentuând astfel importanța actului de recrutare și faptul că fiecare persoană corespundea unui întreg care avea ca scop câștigarea războiului,
