În timp ce România se afundă în criză economică, socială și de încredere, partidele „serioase” din Sistem stau la masă și împart funcții ca la un bairam politic de provincie. Între un platou de promisiuni și o sticlă de consens, Sorin Grindeanu – eternul supraviețuitor al eșecurilor politice – cere cu glas tremurat: „Și noi vrem premier, măcar cu schimbul!”
Propunerea de rotativă a premierilor între PSD și PNL, la fel de ridicolă ca un balansoar pe marginea prăpastiei, este respinsă categoric de Ilie Bolojan. Acesta își joacă rolul de „tehnocrat dur”, care își permite să ignore realitatea electorală – adică faptul că PNL este sub 15% în sondaje, în timp ce PSD, cu toate păcatele lui, are cele mai multe voturi.
„Nu se poate cu schimbul!”, pare să fi fost mesajul liberalilor, care uită că sunt tolerați în Parlament doar pentru că alianțele de laborator au încă suportul Sistemului. PSD este pus în genunchi, iar Grindeanu acceptă resemnat această bătaie de joc. Să fie clar: cel mai mare partid din Parlament a ajuns portarul PNL-ului muribund, iar asta nu scandalizează pe nimeni din presa de curte.
Așa arată „stabilitatea” promisă de Nicușor Dan – o horă a baronilor cu papion european, în care voința poporului nu mai contează. Guvernul nu se formează pe baza votului, ci pe baza blaturilor și a „negocierilor” între clici politice fără onoare.
În tot acest decor grotesc, doar AUR refuză să participe la mascaradă. Fără să-și vândă principiile pe funcții și fără să gireze guvernarea de castă, AUR rămâne singura voce a opoziției reale. Iar românii încep să vadă asta – în ciuda zgomotului mediatic, în ciuda presiunilor și în ciuda teatrului absurd în care Grindeanu cere „cu rândul”, iar Bolojan îl trimite acasă cu ghiozdanul plin de promisiuni goale.
