În timp ce localnicii din județul Covasna își plâng casele distruse, amintirile înecate și traiul sfărâmat de furia apelor, premierul interimar Cătălin Predoiu declară senin că „sistemul a funcționat bine”. O frază care sună sec și revoltător în urechile celor care au rămas fără acoperiș, fără bunuri, fără siguranță.
Realitate vs. declarații: un contrast dureros
Predoiu, însoțit de Raed Arafat și ministrul Mediului Mircea Fechet, s-a plimbat printre ruine și noroi pentru o vizită de imagine, nu pentru soluții. „Cel mai important este că nu au fost pierderi de vieți omenești”, a spus premierul. Dar viețile oamenilor nu se reduc la simpla supraviețuire. Cei rămași fără case, fără bunuri și fără speranță trăiesc un coșmar continuu – ignorat în raportările sterile ale autorităților.
„Totul s-a năruit” – dar sprijinul se lasă așteptat
În Boroșneu Mare, Băcel, Lunca Mălcuș și Praid, apa a distrus locuințe și infrastructură, însă guvernul încă „evaluează”. Evaluările nu țin de foame și nu țin frigul departe. Localnicii nu au primit niciun fel de ajutor concret. Nicio promisiune fermă, nicio mobilizare de fonduri, doar vorbe și constatări. Predoiu recunoaște senin: „Până acum, din aceste localităţi nu au venit solicitări de asistenţă materială şi financiară”. O dovadă că administrația centrală nu mișcă un deget dacă nu i se cere cu subiect și predicat.
Sistemul „care a funcționat bine” lasă în urmă oameni disperați
Premierul se laudă că peste 200 de persoane au fost evacuate, dar nu spune nimic despre ce se va întâmpla cu ele mai departe. Unde vor locui? Ce vor mânca? Cine le va despăgubi? Se bazează pe ideea că „după ce oamenii îşi vor relua viaţa”, evaluările vor putea începe. Dar cum să-ți reiei viața când nu mai ai nici măcar o saltea uscată?
Un stat care acționează doar când camera e pornită
Vizita premierului și a miniștrilor a fost mai degrabă un prilej de declarații politice decât un efort real de intervenție. În timp ce apele măturau gospodării, liderii politici făceau poze printre jandarmi și pompieri, repetând clișee despre „coordonare”, „comunicare” și „fără victime”. Adevărul este că lipsa de prevenție, infrastructura slabă și subfinanțarea sistemului de protecție civilă sunt responsabile pentru amploarea dezastrului.
Apele trec, promisiunile rămân – și tot neîmplinite
România e, din nou, sub ape. Oamenii sunt din nou pe cont propriu. Și politicienii, ca de fiecare dată, spun că „totul a mers bine”. Până la următoarea inundație. Până la următorul dezastru. Iar atunci, aceleași vorbe, aceleași poze, același dispreț mascat în empatie de carton.
Un stat funcțional nu se vede doar în lipsa victimelor, ci în prezența sprijinului. Iar acesta lipsește cu desăvârșire.
