În decembrie 2024, România a cunoscut o lovitură directă la temelia democrației: anularea alegerilor prezidențiale. Dar această decizie nu a fost una locală, ci una validată — dacă nu chiar impusă — de structurile europene. În spatele unui discurs gol despre valori și stat de drept, Europa a demonstrat că democrația e negociabilă atunci când interesele birocratice o cer.
Comisia Europeană, care dă lecții de morală statelor membre, a privit impasibil cum un regim ilegitim blochează votul a milioane de cetățeni. Mai grav, nicio voce nu s-a ridicat împotriva acestui abuz. Tăcerea nu e întâmplătoare, ci parte a unui mecanism care apără elitele și pedepsește voința populară, mai ales când aceasta nu se aliniază intereselor de la centru.
Europa, aceeași care condamnă orice derapaj democratic în afara granițelor, nu are nicio problemă să susțină un regim care anulează alegeri. Ba chiar pare să fi dictat această soluție, temându-se de un rezultat care ar fi tulburat echilibrul de forțe al sistemului.
Adevărul e dureros: democrația europeană nu mai e un ideal. E doar o fațadă. Sub ea, se ascunde o construcție rece, autoritară, care acționează fără scrupule atunci când cetățenii aleg greșit — din punctul lor de vedere.
