Nicolae Ceaușescu a fost președintele României înainte de 1989.
Pe 25 decembrie avea să fie executat prin împușcare în urma unui „proces” mascaradă. Punem aceste ghilimele deoarece în termeni juridici nu a fost un proces ci o piesă jucată prost, fără a se respecta nici o normă juridică. Cel care a fost acuzator a fost și judecător, cel acuzat nu a putut să se apere. Faptele pentru care era acuzat Ceaușescu nu erau de natură să ducă la o condamnare la moarte, fără drept de apel.
Este vorba despre cei care au gândit bine lovitura de stat. Vorbim despre o grupare criminală disperată să pună mâna pe avuția țării. Timp de 33 de ani s-a furat și nu s-a furat puțin, cu măsură, ci tot.
După împușcarea lui Nicolae Ceaușescu peste 1.000 de români au fost împușcați în scenete prost gândite. ROMÂNILOR nu prea le ardea de revoluție, așa că ea trebuia creată . Folosind presa, radioul și televiziunea noua putere instaurată cu forța au indus intenționat panica în popor, au creat diversiuni în urma cărora au murit românii.
La revoluție nu au existat teroriști, nu i-a văzut nimeni, în schimb ei au fost inventați de Ion Iliescu, portavocea echipei criminale.
După 1989 ar fi trebuit să fie alegeri libere iar cei care preluaseră temporar puterea au promis o tranziție lină și corectă către un alt fel de politică. Nu a fost așa, ei au preluat puterea ca să devalizeze statul.
