URSS a avut în plan ca România să devină o țară eminamente agrară, adică o țară de lumea a treia care furnizează doar cereale , fructe și legume, dar care nu dispune de industrie și tehnologie.
Acesta a fost planul sovieticilor.
Nicolae Ceaușescu s-a opus categoric ca România să rămână o țară mică și săracă, așa că a început un amplu program de investiții. Au fost realizate atunci peste 10.000 de fabrici și uzine care exportau produse în toată lumea. Cu toate acestea Nicolae a făcut o țară puternică dar cu un popor sărac, care a stat în frig și foame.
Apoi am dorit democrație, ceea ce a fost bine, dar în loc de democrație ne-am ales cu PSD și cu PNL.
Iar cele două partide politice au urmat exact planul trasat de oligarhia de la Bruxelles și care este identic cu planul URSS: să facă din România o țară agrară.
Planul Valev a fost un proiect de organizare economică a țărilor comuniste est-europene, propus în 1964 de economistul sovietic Emil Valev. El prevedea specializarea respectivelor economii pe anumite ramuri de producție, României revenindu-i rolul de țară preponderent agricolă. Planul nu a fost adoptat, fiind puternic contestat de România. Demolatorul acestuia, cu argumente puternice, recunoscute inclusiv pe plan internațional, fusese economistul român Costin Murgescu.
Așa că ni se dau bani pentru a putea face agricultură dar nu suntem deloc lăsați ca să facem o industrie reală și puternică. Astăzi România exportă cereale ieftine și importă produse scumpe.
Noi suntem de acord să facem agricultură, să fim buni fermieri, dar acest lucru nu exclude realizarea de fabrici și de uzine, singurele care pot să facă din poporul român un popor mai bogat, ca să beneficieze de bunăstare.
România are nevoie de un amplu program de susținere a economiei naționale prin construirea de unități de producție. Fără producție orice economie mondială rămâne o economie mică și care nu poate asigura bunăstarea.
